Dicționar de sinonime
Sinonime mulțumitor
Cuvântul „mulțumitor” are următoarele sinonime:
mulțumitor ( adjectiv )
- îndatorat
- mulțumit
- obligat
- recunoscător
- satisfăcut
- acceptabil
- suficient
- admisibil
- convenabil
- satisfăcător
- pasabil
- îndestulător
- convingător
- corespunzător
- mulțămitor
Sinonime Apropiate
- satisfăcător - mulțumitor, acceptabil, convenabil, potrivit, îndestulător, suficient, admisibil
- suficient - destul, satisfăcător, îndestulător, mulțumitor, mediocru, mărginit, redus, prost, stupid
- insuficient - nesatisfăcător, neîndestulător, nemulțumitor, redus, sărac, prost
- convenabil - bun, corespunzător, potrivit, acceptabil, mulțumitor, avantajos, adecvat
- necorespunzător - neconvenabil, nefavorabil, inacceptabil
- obligat - constrâns, silit, ținut, îndatorat, recunoscător
- inacceptabil - inadmisibil, neacceptabil, respingător, revoltător
- indicat - nimerit, convenabil, corespunzător, potrivit, binevenit, recomandabil
- legat - obligat, îndatorat, angajat, vânjos, voinic, zdravăn, solid, consistent, închegat
- neîmpăcat - nemulțumit, nesatisfăcut, descumpănit, îndârjit, aprig, înverșunat, neînduplecat, violent, nepotolit
- nimerit - potrivit, adecvat, convenabil, corespunzător, oportun, recomandabil, util, reușit, izbutit
- acceptabil - convenabil, potrivit, bun, favorabil, binevenit
- admisibil - acceptabil, plauzibil
- bucuros - satisfăcut, vesel, bine-dispus, voios, mulțumit
- conform - potrivit, corespunzător, convenabil, indicat, pertinent, identic, la fei, concordant, potrivit
Dex mulțumitor
- mulțumitor, ~oare 1-2 , a (Persoană) care simte mulțumire (3) satisfăcut. 3-4 , a Persoană care exprimă sau păstrează recunoștință recunoscător. 5-6 , a Persoană care rămâne îndatorată cuiva. 7 a Care produce mulțumire (3) satisfăcător. 8 a Care corespunde cerințelor adecvat, corespunzător. 9 a Care convinge convingător. 10 În mod satisfăcător.
- MULȚUMITÓR, -OÁRE, mulțumitori, -oare, 1. Care corespunde cerințelor, care produce mulțumire; satisfăcător; care convinge, convingător. 2. (Astăzi rar; și substantivat) Care exprimă sau păstrează recunoștință; recunoscător. – Mulțumi + -tor.
- MULȚUMITÓR, -OÁRE, mulțumitori, -oare, (Și în forma mulțămitor) Care corespunde cerințelor, care dă satisfacție, produce mulțumire; satisfăcător. Binevoiți dar a trece îndată pe la biroul nostru spre a regula această afacere într-un chip mulțumitor pentru amîndouă părțile. CARAGIALE, O. I 113. ◊ (Adverbial) Vorbind despre felurite rîuri și rîușoare, candidatul răspunsese mulțumitor. BOTEZ, ȘC. 152. ♦ (Despre persoane, construit cu dativul) Recunoscător. Nu-mi trebuiesc bani. Mai degrabă ți-oi fi mulțămitor pentr-un bărbăcuț, cu coada groasă. SADOVEANU, B. 42. Cetitorul îmi va rămîne mulțămitor. NEGRUZZI, S. I 43. – Variantă: (regional) mulțămitór, -oáre
- MULȚUMITÓR2 adv. Cu mulțumire; în mod satisfăcător. /a mulțumi + suf. ~tor
Antonime mulțumitor
- Mulțumitor ≠ nemulțumitor, nesatisfăcător