Dicționar de sinonime
Sinonime mutilat
Cuvântul „mutilat” are următoarele sinonime:
mutilat ( adjectiv )
- schilodit, estropiat, sluțit
- invalid, beteag
Alte sinonime:
- schilod
- stropșit
- stricat
- schilăvit
- rupturit
- sacatifsit
Sinonime Apropiate
- schilod - infirm, mutilat, schilodit, estropiat
- infirm - schilod, beteag, suferind, invalid, bolnav
- pacient - suferind, bolnav, beteag
- slut - urât, diform, pocit, hâd, mutilat, schilod(it), desfigurat
- stâlcit - deformat, pocit, schimonosit, schilodit
- infirmitate - invaliditate, neputință, suferință, boală, schilodeală
- abroga - a anula, a suprima, a invalida, a desființa
- anula - a desființa, a suprima, a anihila, a invalida, a abroga, a elimina, a aboli, a revoca, a infirma
- bolnav - suferind, infirm, beteag, neputincios, incapabil
Dex mutilat
- mutilat, ~ă 1 ( părți ale corpului) Tăiat, amputat cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident 2 ( oameni) Care are o parte a corpului mutilată (1). 3 Desfigurat. 4 Invalid de război.
- MUTILÁT, -Ă, mutilați, -te, Ciuntit, schilodit; desfigurat. – mutila.
- MUTILÁT, -Ă, mutilați, -te, Ciuntit, schilodit (prin tăierea sau ruperea unui membru al corpului). Ca toate mahalalele, își avea și a voastră făpturile ei cu trupuri mutilate și cu mintea scrîntită. PAS, Z. I 54. ◊ (Substantivat) Mutilatul, după cîteva clipe, vorbi iar. CAMILAR, N. II 91. Dar pe lîngă mine trec oameni în cîrje, schilozi, betegiți, «marii mutilați» ai războiului... către mausoleul eroilor. SAHIA, N. 16.
- MUTILÁT, -Ă , și (Om) care nu mai e întreg; schilod. .
- MUTILÁT, -Ă , (om) care nu mai e întreg; schilod. (< fr. mutilé)
- mutila 1 ( părți ale corpului) A tăia, a amputa, a ciunti cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident 2 ( ființe) A amputa o parte a corpului cu o armă, în urma unei explozii, a unui accident 3 A desfigura.
- MUTILÁ, mutilez, I. A tăia, a amputa (o parte a corpului), a schilodi; a sluți, a desfigura. – Din mutiler, mutilare.
- MUTILÁ, mutilez, I. A schilodi, a ciunti (prin tăierea sau ciopîrțirea unui membru al corpului, amputa); a sluți, a deforma, a zdrobi. () Acela este tipograful care, în primul tău poem, din zăpăceală, Ți-a mutilat trei strofe lapidare. TOPÎRCEANU, B. 98. A mutila lucrarea de artă este, cu un cuvînt, o profanare. CARAGIALE, O. III 244.