Dicționar de sinonime
Sinonime măcel
Cuvântul „măcel” are următoarele sinonime:
măcel ( substantiv )
- masacru
- ucidere
- carnaj
Alte sinonime:
- hecatombă
- pierzanie
- pierzare
- măcelărie
- meserniță
- tăiere
- omor
- măcelărire
- jertfă
- război
- luptă
- bătălie
- bătaie
Sinonime Apropiate
- hecatombă - masacru, măcel, genocid, ucidere
- masacru - măcel, carnaj
- holocaust - masacru, măcel
- carnaj - masacru
- genocid - masacru, carnaj, exterminare
- harachiri - sinucidere, auto-sacrificare
- homicid - crimă, ucidere, asasinat
- masacra - a distruge, a extermina, a nimici, a ucide, a măcelări, a căsăpi
- casap - măcelar casă1, locuință, domiciliu, cămin, adăpost, clădire, imobil, construcție, zidire
- căsăpi - a ciopârți, a tăia, a măcelări, a masacra, a nimici, a distruge
- crimă - omor, asasinat, ucidere, moarte
- război - bătălie, luptă, conflagrație, conflict, măcel, ceartă, vrajbă, neînțelegere
- moarte - deces, dispariție, stingere, pieire, răposare, extincție, sucombare, exitus, omor
Dex măcel
- măcel 1 Ucidere cu sălbăticie a unei mulțimi fără apărare masacru, măcelărie (4). 2 Luptă. 3 Război.
- MĂCÉL, măceluri, Acțiune sângeroasă, îndreptată de obicei împotriva unei mulțimi fără apărare; omor (în masă); masacru, carnaj. ♦ Război, luptă (sângeroasă). – Din măcelări (derivat regresiv).
- MĂCÉL, măceluri, Ucidere de oameni în masă (mai ales în război, în acțiuni de reprimare, de opresiune etc.); masacru, carnaj. Neron!... E Roma-n flăcări, în lacrimi și-n măcel. MACEDONSKI, O. I 107. Măcelul se-nfierbîntă, Luptătorii sînt piept la piept. VLAHUȚĂ, O. A. II 119. Acțiunea ținu mult și măcelul fu mare, cu pierdere mai multă din partea turcilor. BOLINTINEANU, O. 262.
- MĂCÉL ~uri n. Omor în masă (al unor oameni lipsiți de apărare); masacru. /v. a măcelări
- măcel n. 1. tăiere; 2. fig. ucidere în massă, mare vărsare de sânge: bătălia se sfârși cu un măcel înfricoșat. .
- măcél n., pl. urĭ (lat. macĕllum și maccĕllus, tîrg de carne, pește, legume ș. a., de origine semitică, de unde și vgr. mákellon, îngrăditură, tîrg; it. macello, 1. măcelărie, 2. măcel, mare ucidere de oamenĭ; pv. masel, vfr. maisel; germ. metzel). Mare vărsare de sînge omenesc, măcelărie, căsăpie: războĭu mondial a fost un oribil măcel.
- MĂCÉL s. v. masacru.
- MĂCEL masacru, carnaj, hecatombă, ( și ) pierzanie, pierzare, măcelărie, meserniță, tăiere. (Mare ~ a mai fost.)