Sinonime năruire

Cuvântul „năruire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• cădere - căzătură, picare, prăbușire, năruire, surpare, lăsare, coborâre, așternare, eșec
• dărâmătură - surpătură, ruină, șandrama
• distrus - nimicit, ruinat, dărâmat, desființat, spulberat, năruit, epuizat, doborât, zdrobit
• pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
• recesiune - declin, decădere, criză, regres
• regres - declin, decădere, descreștere, reflux, involuție
• slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
• fiasco - eșec, insucces, cădere
• groapă - scobitură, adâncitură, bortă, mormânt, râpă, surpătură, scufundătură
• hernie - boșorogeală, vătămătură, hâitură, surpătură
• insucces - eșec, nereușită, neizbândă, cădere, înfrângere
• iroseală - risipă, prăpăd, cheltuire, nimicire
• meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
• apus - asfințit, amurg, crepuscul, înserare, declin, decădere, vest, occident
• cascadă - cataractă, cădere de apă, urlătoare

Dex năruire

• năruire 1 Dărâmare. 2 Ruinare. 3 Prăbușire a cuiva cu toată greutatea corpului. 4 (Rar) Năpustire.
• NĂRUÍRE, năruiri, Acțiunea de a (se) nărui și rezultatul ei. ♦ Ruină, dărâmătură (a unei construcții). – nărui.
• NĂRUÍRE, năruiri, 1. Acțiunea de a (se) nărui și rezultatul ei; dărîmare, doborîre, prăbușire, surpare; ruinare. Tunetele apropiate se descărcau deasupra capetelor în vuiet de năruiri. C. PETRESCU, A. 51. 2. (Învechit, concretizat) Ruină, dărîmătură, năruitură. O ticăloasă colibă... făcută pe năruirile unei biserici vechi. NEGRUZZI, S. III 216.
• nărui 1-2 A (se) dărâma. 3-4 (; construcții) A (se) ruina. 5 ( ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului. 6 A muri prăbușindu-se. 7 (Rar) A se năpusti (4).
• NĂRUÍ, nắrui, IV. și A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; a (se) ruina. ♦ (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; a muri (prăbușindu-se). –

Sinonimul cuvântului năruire

Testează-te!