Dicționar de sinonime
Sinonime nasol
Cuvântul „nasol” are următoarele sinonime:
nasol ( adjectiv )
- urât
Sinonime Apropiate
- peria - a curăța, a netezi, a cizela, a linguși, a flata, a adula, a măguli
- răscolitor - impresionant, formidabil, tulburător
- răstimp - interval, perioadă, durată, răspas
- rătăcit - răzleț, hoinar, tulburat, întunecat, vagabond
- relief - configurație, conformație, contur, formă
- slut - urât, diform, pocit, hâd, mutilat, schilod(it), desfigurat
- sluțenie - pocitanie, urâțenie
- sluți - a desfigura a poci, a mutila, a urâți, a schimonosi
- spăla - a la, a curăța, a purifica, a uda, a curge, â eroda, a șterge, a anula, a ispăși
- spațiu - cuprins, întindere, suprafață, zonă, distanță, răstimp, perioadă, interval, durată
- spălătorie - curățătorie
- spălătură - spălare, curățare, clismă, lături
- spălățel - curat, îngrijit
- liliac - mălin, iorgovan, șoarece zburător
- șlefui - a lustrui, a netezi, a curăța, a cizela, a (se) civiliza, a (se) stila, a (se) ciopli, a (se) rafina
Dex nasol
- nasol, ~oală 1-2 , (Om) urât. 3-4 , (Om) ridicol. 5-6 , ( oameni) (Care este) prost. 7-8 , ( oameni) (Care este) ignorant. 9-10 , (Care este) rău. 11 (; oameni) Cu nasul1 (1) mare. 12 ( lucruri, obiecte) De proastă calitate. 13 ( lucruri, obiecte) Urât. 14 ( lucruri) Uzat. 15 ( lucruri, obiecte) Caraghios. 16 Țigară.
- NASÓL, -OÁLĂ, nasoli, -oale, , și 1. , și (Om) urât sau ridicol. 2. (Despre obiecte) De proastă calitate; urât, uzat; caraghios. – Din nasvalo „bolnav”, nasul „rău, meschin”.
- nasól, -oálă în: a băga pe nasoale 1. A calomnia pe cineva ◊ „-au auzit băgând pe nasoale despre tine.” 2. A vorbi despre ceva (sau despre cineva) fără a fi bine informat ◊ „Astăzi n-a mai băgat pe nasoale la seminar, pentru că citise bibliografia.” ♦ A fi pe nasoale se folosește pentru a califica o situație gravă (de la un examen la care s-a luat o notă mică) sau nesigură: ◊ „E pe nasoale! Nu s-a rezolvat încă nimic.” (Exemplele și explicațiile la Coman Lupu, 3/72 p. 350) (din țig. nasul, nasvalo; )
- nasul, ~ă nasol
- năsoală nasol
- NASÓL adj. v. urât.
- nasol URÎT.
- nasól (nasoálă), – Urît. nasvalo (Graur 176; Juilland 170); probabil că vocalismul se explică pornind de la nasoală. S-a confundat cu nasul, (rău, nemernic), din nasul (Vasiliu, GS, VII, 120; Juilland 170). – nasoală, (femeie; țigară); nasuliu, (urît); nasuli, (despre un negoț, a eșua); nasulie, (ghinion, situație proastă); nasulii, (cărți de joc).