Sinonime nativ

Cuvântul „nativ” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• natural - elementar, firesc, curat, pur, nativ, frust, genuin, neamestecat, necorupt
• înnăscut - nativ, congenital, ereditar, moștenit
• congenital - ereditar, nativ, înnăscut
• firesc - natural, normal, simplu, obișnuit, degajat, spontan, dezinvolt, necăutat
• genuin - natural, curat, pur, veritabil
• instinctiv - inconștient, automat, natural, firesc
• moștenit - ereditar, congenital, înnăscut
• necăutat - natural, firesc, degajat, spontan, simplu
• degajat - răspândit, exalat, împrăștiat, eliberat, liber, firesc, natural, nestânjenit, lejer
• peria - a curăța, a netezi, a cizela, a linguși, a flata, a adula, a măguli
• prețios - scump, valoros, căutat, afectat, artificial, nenatural, retoric
• spăla - a la, a curăța, a purifica, a uda, a curge, â eroda, a șterge, a anula, a ispăși
• spălătorie - curățătorie
• spălătură - spălare, curățare, clismă, lături
• spălățel - curat, îngrijit

Dex nativ

• nativ, ~ă 1 (; elemente) Care se găsește în natură în stare pură, neamestecat cu alte substanțe. 2 ( însușirile oamenilor) Din naștere înnăscut. 3 ( însușirile oamenilor) Firesc. 4 ( oameni) Născut în locul despre care se vorbește. 5 (Rar) Băștinaș. 6 (; locuri) Natal (1).
• NATÍV, -Ă, nativi, -e, 1. (Despre însușiri) înnăscut, natural (I 4); firesc. 2. (; despre elemente, mai ales despre metale) Care se găsește în zăcămintele din scoarța pământului în stare pură, necombinată cu alte substanțe. – Din nativus, natif, nativ.
• NATÍV, -Ă, nativi, -e, 1. Din naștere, înnăscut; natural, firesc. Cătălin era fermecător la vorbă, avea o ușurință rară să traducă gîndurile în imagini... și o pătrundere nativă a oamenilor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 44. 2.(Mai ales despre metale) Care se găsește în zăcămintele din scoarța pămîntului necombinat cu alte substanțe; pur. Cuprul se găsește în natură în stare nativă sau sub formă de combinații chimice. ▭ Într-o regiune mai lăturașă... a găsit un obiect de aramă nativă. ODOBESCU, S. II 422.
• NATÍV, -Ă 1. Înnăscut; natural. 2. (Despre elemente chimice) Care se găsește (liber) în natură, necombinat cu alte substanțe; pur. .
• NATÍV, -Ă I. 1. (despre elemente chimice) care se găsește (liber) în natură, necombinat cu alte substanțe; pur 2. înnăscut; natural. II. , (cel) născut în, originar din; indigen. (< lat. nativus, fr. natif, germ. nativ)

Sinonimul cuvântului nativ

Testează-te!