Dicționar de sinonime
Sinonime necontenit
Cuvântul „necontenit” are următoarele sinonime:
necontenit ( adverb )
- continuu
- neîncetat
- neîntrerupt
- necurmat
- permanent
- veșnic
- întruna
- neostoit
- nepregetat
- mereu
- susținut
Alte sinonime:
- fără întrerupere
- fără răgaz
- fără contenire
- fără preget
- într-una
- asiduu
necontenit ( adjectiv )
- continuu
- etern
- necurmat
- neîncetat
- neîntrerupt
- nesfârșit
- permanent
- perpetuu
- veșnic
- mereu
- necunten
- neîncontenit
- neprecurmat
- nesăvârșit
- pururelnic
- încontinuu
- întruna
- neobosit
- neostenit
- pururi
- nepristan
- hojma
- neapărat
- nelipsit
- întotdeauna
- totdeauna
Sinonime Apropiate
- încontinuu - întruna, continuu, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, permanent, pururi, veșnic
- întotdeauna - mereu, continuu, necontenit, întruna, neîncetat, permanent, totdeauna, pururi, veșnic
- mereu - continuu, necontenit, întruna, necurmat, permanent, pururi, veșnic, neobosit, încontinuu
- veșnic - etern, nemuritor, nesfârșit, perpetuu, sempitern, mereu, încontinuu, întruna, pururi
- întruna - mereu, continuu, necontenit, necurmat, neîncetat, permanent, pururi, permanent, veșnic
- continuu - necurmat, neîntrerupt, neîncetat, necontenit, mereu, susținut, perpetuu, întruna
- totdeauna - mereu, necontenit, pururea, neîncetat, veșnic, oricând
- neobosit - activ, harnic, laborios, silitor, neostenit, perseverent, stăruitor, neîntrerupt, necontenit
- dintotdeauna - totdeauna, mereu, neîntrerupt
- neistovit - neobosit, infatigabil, inepuizabil, interminabil, nesfârșit, continuu, infinit
- neostoit - neostenit, neobosit
- nepregetat - neobosit, harnic, susținut, perseverent
- vecie - eternitate, veșnicie
- veșnicie - eternitate, nemurire, vecie, perpetuitate
- nemurire - veșnicie, vecie, eternitate, perpetuitate, supraviețuire, glorie, faimă, mărire, onoare
Dex necontenit
- necontenit, ~ă 1 Care nu se oprește necunten (1). 2 Care se desfășoară fără întrerupere continuu, necurmat (3), neîncetat, neîntrerupt, neîncentenit, necunten (1). 3 Permanent. 4 Constant. 5 În număr mare și fără întrerupere. 6 (Pre) Fără întrerupere necunten (2).
- NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, , (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – ne- + contenit.
- NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, , (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Ne- + contenit.
- NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, Care nu contenește, fără întrerupere, continuu, necurmat, neîncetat. Totul era, pe aceste străzi și bulevarde, luminos și aerian, chiar mișcarea necontenită și îmbrăcămintea trecătorilor. CAMIL PETRESCU, N. 85. Rada, cînd o vezi, te fură Cu necontenitul zîmbet. COȘBUC, P. I 95. Erau necontenite jalobele obștiei pentru jăfuirile lui Moțoc. NEGRUZZI, S. I 150. ◊ (Adverbial) Nicoriță își purta ochii de guzgan cînd la vodă, cînd la Șoimaru, necontenit. SADOVEANU, O. VII 69. Și-n caterincă, ostenit, El învîrtea necontenit O veche melodie. IOSIF, PATR. 39. Pe drum necontenit ceream apă. CREANGĂ, A. 15.
- NECONTENÍT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (negativ de la contenit) Care nu mai contenește; care se desfășoară fără contenire; neîntrerupt; neîncetat; neobosit; continuu. /ne- + contenit
- necontenit a. și adv. neîncetat.
Sinonimul cuvântului necontenit