Sinonime nefericire

Cuvântul „nefericire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• nenorocire - nefericire, nenoroc, năpastă, pacoste, belea, necaz, neplăcere, bucluc, încurcătură
• năpastă - nenorocire, belea, pacoste, necaz, calamitate, bucluc, neplăcere, încurcătură
• pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop
• nenoroc - nefericire, neșansă, necaz, ghinion, belea
• catastrofă - dezastru, calamitate, flagel, grozăvie, năpastă, urgie, nenorocire, sinistru, pacoste
• belea - necaz, neajuns, neșansă, nefericire, mizerie
• fatalitate - soartă, destin, ursită, predestinare, menire, nenorocire, nefericire, ghinion, prăpăd
• flagel - nenorocire, dezastru, pacoste, calamitate, boală, epidemie, ciumă
• grozăvie - nenorocire, calamitate, oroare, flagel, dezastru, năpastă, prăpăd, pustiire, sinistru
• lovitură - izbitură, coliziune, tamponare, ciocnire, nenorocire, necaz, neșansă, ghinion, noroc
• mișelie - ticăloșie, mârșăvie, infamie, nelegiuire, sărăcie, mizerie
• necaz - neajuns, belea, bucluc, supărare, pacoste, impas, pocinog, dificultate, păs
• dezastru - catastrofă, calamitate, nenorocire, năpastă, prăpăd, urgie
• penurie - sărăcie, lipsuri, mizerie, pauperitate
• privațiune - lipsă, sărăcie, mizerie

Dex nefericire

• nefericire 1 Lipsă de fericire. 2 Stare a celui nefericit nemângâiere (3), nenoroc (3), nenorocire (7). 3 Suferință morală. 4 Împrejurare, întâmplare care aduce cuiva suferință, necaz. 5 Din ~ Din păcate.
• NEFERICÍRE, nefericiri, Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – ne- + fericire.
• NEFERICÍRE, nefericiri, Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Ne- + fericire.
• NEFERICÍRE, nefericiri, Starea celui nefericit; nenorocire. Cîteva clipe i-am făcut să uite propriile lor nefericiri și să se înduioșeze de ale altora. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 12. Îmi rămăsese adînc săpată în memorie suvenirea nefericirii și mizeriei lor. CARAGIALE, O. III 145. De cînd te-ai dus, toate nefericirile m-au împresurat. NEGRUZZI, S. I 62. ◊ Din nefericire = din nenorocire, din păcate.
• NEFERICÍRE ~i f. 1) Stare a celui nefericit. 2) Întâmplare care aduce suferința, necaz cuiva. ◊ Din ~ din nenorocire; din păcate. /ne- + fericire
• nefericire f. 1. stare demnă de compătimire; 2. soartă, întâmplare rea.
• nefericíre f. Nenorocire, situațiune saŭ întîmplare nefericită.
• nefereci neferici
• neferici 1 A face să fie nefericit. 2 (Rar) A se plânge de necazurile, de nenorocirile, de suferințele sale a se tângui.

Antonime nefericire

• Nefericire ≠ fericire, noroc

Sinonimul cuvântului nefericire

Testează-te!