Dicționar de sinonime
Sinonime nelegiuire
Cuvântul „nelegiuire” are următoarele sinonime:
nelegiuire ( substantiv )
- ticăloșie
- abjecție
- fărădelege
- infamie
- josnicie
- mișelie
- mârșăvie
- nemernicie
- netrebnicie
- ignominie
- turpitudine
- scelerație
- parșivenie
- becisnicie
- blestemăție
- scârnăvie
- spurcăciune
- mârșăvenie
- bazaconie
- blestemăciune
- nebunie
- necurat
- necurăție
- necurățire
- păgânătate
- păgânie
- verigășie
- murdărie
- crimă
Sinonime Apropiate
- infamie - ticăloșie, mârșăvie, nemernicie, mișelie, abjecție, josnicie
- turpitudine - ticăloșie, infamie, nelegiuire, mârșăvie
- fărădelege - nelegiuire, crimă, ticăloșie, delict, mișelie
- mișelie - ticăloșie, mârșăvie, infamie, nelegiuire, sărăcie, mizerie
- murdărie - jeg, mizerie, bălăcărie, impuritate, josnicie, abjecție, degradare, mișelie, infamie
- josnicie - ticăloșie, mișelie, infamie
- banditism - nelegiuire, crimă, ticăloșie, tâlhărie
- blestemăție - nelegiuire, ticăloșie, răutate
- sacrilegiu - nelegiuire, profanare, pângărire, crimă, impietate
- spurcăciune - scârnăvie
- drăcie - minunăție, ciudățenie, bazaconie, drăcărie, ștrengărie, poznă, blestemăție, năzbâtie, drăcovenie
- schizofrenie - demență, scrânteală, nebunie, sminteală
- sminteală - țicneală, nebunie, aiureală, scrânteală, abatere, greșeală
- zburdălnicie - neastâmpăr, zbenguială, vioiciune, voioșie, joacă, nebunie
- gunoi - murdărie, impuritate, goz, bălegar, îngrășământ, lichea, otreapă, lepădătură
Dex nelegiuire
- nelegiuire Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale fărădelege, infamie, ticăloșie.
- NELEGIUÍRE, nelegiuiri, Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale; fărădelege, infamie, crimă. – Din nelegiuit.
- NELEGIUÍRE, nelegiuiri, Faptă nelegiuită, fărădelege, infamie, crimă. Va da pe mîna jandarmilor orice nelegiuire. REBREANU, R. I 236. Verișoara la călugărie! Nu voi suferi niciodată asemene nelegiuire. ALECSANDRI, T. I 51.
- NELEGIUÍRE ~i f. Faptă reprobabilă, condamnată de lege; fărădelege. /ne- + legiuire
- nelegiuire f. 1. dispreț pentru cele religioase; 2. faptă criminală. .
- nelegĭuíre f. Impietate, sacrilegiŭ. Crimă.
- NELEGIUÍRE s. v. ticăloșie.
- NELEGIUIRE abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mîrșăvie, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie, ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, ( și ) parșivenie, becisnicie, blestemăție, scîrnăvie, spurcăciune, mîrșăvenie, bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgînătate, păgînie, verigășie, murdărie. (A comite o ~.)