Sinonime neobișnuit

Cuvântul „neobișnuit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• curios - ciudat, bizar, singular, straniu, excentric, insolit, indiscret, insinuant
• special - deosebit, aparte, distinct, excepțional, singular, unic
• fantastic - închipuit, ireal, imaginar, bizar, ciudat, straniu, fabulos, neobișnuit, fenomenal
• fantezist - imaginar, închipuit, născocit, fantastic, iluzoriu, ireal, bizar, ciudat, excentric
• insolit - neobișnuit, neuzitat, nepotrivit, ciudat, bizar
• anormal - neobișnuit, nefiresc, ieșit din comun, țicnit, aiurit, nebun, smintit
• aparte - separat, deosebit, distinct, special, singular, insolit
• extravagant - neobișnuit, insolit, ciudat, bizar
• fantasmagoric - extravagant, ciudat, bizar, scrântit, neobișnuit, fantast
• formidabil - extraordinar, uimitor, grozav, teribil, colosal, fantastic, gigantic, excepțional
• funambulesc - bizar, excentric, extravagant
• negrăit - nespus, nerostit, inexprimabil, indicibil, grozav, extraordinar, formidabil, excepțional, deosebit
• ales - deosebit, distins, superior, eminent, remarcabil, fin, delicat, ilustru, excepțional
• bizar - ciudat, neobișnuit, curios, extravagant
• excentric - neobișnuit, neuzual

Dex neobișnuit

• neobișnuit, ~ă 1 Care iese din comun, având un caracter aparte unic, nenădăit (2). 2 Extraordinar. 3 ( „de”, cu sens de superlativ) Extrem de... 4 Straniu.
• NEOBIȘNUÍT, -Ă, neobișnuiți, -te, Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. – ne- + obișnuit.
• NEOBIȘNUÍT, -Ă, neobișnuiți, -te, Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. – Ne- + obișnuit.
• NEOBIȘNUÍT, -Ă, neobișnuiți, -te, Care iese din comun, care nu se întîlnește în mod frecvent; special.
• NEOBIȘNUÍT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la obișnuit) Care șochează prin felul său de a fi; ciudat; bizar; straniu; anapoda. /ne- + obișnuit
• neobișnuit a. 1. care nu se obișnuește; 2. care nu se întrebuințează.
• neobișnuít, -ă (eo 2 sil.) adj. Nedeprins, neînvățat, care nu e obișnuit. Inuzitat. Adv. Neobișnuit de agitat.
• neobicinuit, ~ă neobișnuit
• NEOBIȘNUÍT adj. 1. v. anormal. 2. excepțional, (rar) rarisim. (Un caz ~.) 3. (înv. și pop.) osebit. (O carte ~.) 4. v. aparte. 5. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)

Antonime neobișnuit

• Neobișnuit ≠ obișnuit

Sinonimul cuvântului neobișnuit

Testează-te!