Sinonime noblețe

Cuvântul „noblețe” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• mărinimie - bunăvoință, generozitate, dărnicie, noblețe, bunătate, filantropie
• filantropie - dărnicie, mărinimie, generozitate, noblețe, binefacere, dar, donație
• altruism - generozitate, dăruire, mărinimie, larghețe, noblețe
• bunătate - omenie, cumsecădenie, generozitate, noblețe, bunăvoință, amabilitate, blândețe
• caritate - generozitate, bunătate, dărnicie, omenie, noblețe
• filotimie - dărnicie, generozitate, mărinimie, culanță, râvnă, ambiție
• generozitate - mărinimie, dărnicie, larghețe, caritate, omenie
• liberalitate - dărnicie, generozitate, mărinimie
• aristocrație - nobilime, boierime
• boierime - aristocrație, moșierime, nobilime, protipendadă
• bun-gust - rafinament, distincție, eleganță
• bunăvoință - amabilitate, noblețe, generozitate, silință, râvnă, zel
• dărnicie - mărinimie, generozitate, larghețe, belșug, abundență, rodnicie, opulență
• delicatețe - finețe, gingășie, suavitate, frăgezime, grație, noblețe
• distincție - deosebire, discriminare, diferență, finețe, eleganță, rafinament, premiu, recompensă, decorație

Dex noblețe

• noblețe 1 Nobilime (1). 2 Calitate de nobil (1) (rar) nobilime (3), nobilitate (2) boierie. 3 Rang sau titlu de nobil (rar) nobilime (4), nobilitate (3) boierie. 4 Caracter nobil (11) nobilitate (4). 5 Atitudine, însușire morală superioară. 6 Distincție. 7 Eleganță.
• NOBLÉȚE 1. Calitatea de nobil (II); rangul sau titlul de nobil; nobilime (2), nobilitate (1). 2. (Rar) Nobilime (1). 3. Atitudine, însușire morală superioară; caracter nobil (I 1); nobilitate (2). 4. Distincție, eleganță. – Din noblesse.
• NOBLÉȚE 1. Calitatea de nobil2, rangul de nobil2. aristocrație. Averea lasă-ți și luxul nebunesc, Străbunii ce pe buze-ți mereu se întîlnesc, Noblețea – orice titluri – și orice vanitate. MACEDONSKI, O. I 168. (În forma nobleță) Catîrul unui părinte Cu proastele lui cuvinte Nobleța își lăuda. ALEXANDRESCU, M. 291. 2. Clasa nobililor, nobilime (1). Un străin nu poate cunoaște care este din noblețe și care din norod. GOLESCU, Î. 67. 3. Distincție, eleganță. (În forma nobleță) Coșbuc e un poet eminamente original... nu numai prin nobleța formei, dar și prin faptul că răsfrînge în creația lui un alt mediu, o altă clasă. GHEREA, ST. CR. III 125. – Variantă: nobléță
• NOBLÉȚE 1. Calitate, rang de nobil (3). ♦ Situație legală (care conferea anumite privilegii) atribuită anumitor persoane sau familii (mai ales în orânduirea feudală) de către principi, regi etc. pentru a-i deosebi de ceilalți cetățeni. 2. Caracterul a ceea ce este nobil (1, 2); distincție, eleganță. .

Antonime noblețe

• Noblețe ≠ vulgaritate

Sinonimul cuvântului noblețe

Testează-te!