Sinonime norocos

Cuvântul „norocos” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• nenorocit - nefericit, nenorocos, năpăstuit, sărman, mizer, nevoiaș, mișel, dezolat, trist
• nenorocos - nefericit, rău, nefast, ghinionist, păgubos
• fericit - satisfăcut, norocos, bucuros, mulțumit, radios, favorabil, avantajos, nimerit, bun
• sărac - nevoiaș, sărman, calic, oropsit, necăjit, strâmtorat, mizer, biet, nenorocit
• șansă - noroc, posibilitate, prilej, sorți, circumstanță (favorabilă)
• funest - nefast, dezastruos, catastrofal, nenorocit, trist, jalnic, mizerabil
• ghinion - nenoroc, neșansă, ceas, rău
• lovitură - izbitură, coliziune, tamponare, ciocnire, nenorocire, necaz, neșansă, ghinion, noroc
• mizer - prăpădit, nenorocit, sărac
• nenoroc - nefericire, neșansă, necaz, ghinion, belea
• biet - sărman, nevoiaș, sărac, mizer, pauper, nenorocit, mizerabil, de plâns, umil
• deplorabil - jalnic, mizerabil, nenorocit, prăpădit
• dureros - întristător, nenorocit, jalnic, chinuitor, amarnic, trist, melancolic, duios
• ghinionist - nenorocos, păgubos
• râu - neajuns, neplăcere, dezavantaj, nenorocire, suferință, chin

Dex norocos

• norocos, ~oasă 1 ( oameni) Care are noroc (1) norocit (1). 2 ( oameni) Care reușește în tot ceea ce întreprinde norocit (2). 3 ( acțiuni ale oamenilor, întâmplări ) Care aduce noroc (1) norocit (3). 4 Care decurge sau se încheie în mod favorabil norocit (4). 5 (Rar) Fericit. 6 (Rar) Mulțumit.
• NOROCÓS, -OÁSĂ, norocoși, -oase, 1. (Despre oameni) Care are noroc (2), căruia îi reușesc toate; norocit (1). 2. (Despre acțiuni) Care decurge sau se încheie în mod favorabil; norocit (2). ♦ Care aduce cuiva noroc. – Noroc + -os.
• NOROCÓS, -OÁSĂ, norocoși, -oase, Care are noroc, căruia îi reușesc toate. Iată-l pe Stoicea... norocos în copii, norocos în roadele pămîntului, norocos în toate cele, ca în poveste! GALACTION, O. I 51.
• NOROCÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are (mult) noroc. 2) Care aduce noroc; cu noroc. /noroc + suf. ~os
• norocos a. cel favorizat de soartă.
• norocós, -oásă adj. Care are noroc, fericit.
• nărocos, ~oasă norocos
• NOROCÓS adj. (înv.) norocit, (fam.) băftos. (Om ~.)
• NOROCOS norocit. (Om ~.)
• A FI NOROCOS a avea bulan, a fi în bulan, a-i pune Dumnezeu (cuiva) mâna în cap, a-i surâde norocul.

Sinonimul cuvântului norocos

Testează-te!