Sinonime oștire

Cuvântul „oștire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• armată - oaste, oștire, armie, trupe, militărie, ostășie, cătănie, ceată, grup
• oaste - armată, oștire, serviciu militar, cătănie, ceată, mulțime, gloată
• trupă - oaste, armată, oștire, grupare, ansamblu, grup
• militărie - armată, stagiu, serviciu militar, cătănie
• conflagrație - război, conflict, confruntare (armată)
• conflict - ceartă, neînțelegere, dezacord, ciocnire, dispută, gâlceavă, război, conflagrație
• război - bătălie, luptă, conflagrație, conflict, măcel, ceartă, vrajbă, neînțelegere
• luptă - război, bătălie, conflict, înfruntare, ciocnire, conflagrație, încăierare, harță, bătaie
• râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
• răspăr - opoziție, împotrivire, răfuială, conflict
• relicvă - rămășiță, vestigiu, urmă, moaște
• sfadă - ceartă, conflict, neînțelegere, divergență
• ști - a cunoaște, a se dumiri, a fi instruit, a avea cunoștințe, a fi aflat, a fi cunoscut, a fi documentat, a-și da seama, a-și aminti
• știință - învățătură, disciplină, erudiție, cunoaștere, instrucție
• știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie

Dex oștire

• oștire 1 Expediție militară campanie, oștit1 (1), război. 2 Asediu. 3 Armată. 4 Mulțime. 5 Serviciu militar.
• OȘTÍRE, oștiri, ( și ) Armată, oaste, oștime. – oști.
• OȘTÍRE, oștiri, Armată, oaste, oștime. – oști.
• OȘTÍRE, oștiri, (Învechit și arhaizant) Armată, oaste. L-ale țării flamuri negre Cîrlova oștirea cheamă. EMINESCU, O. I 32. Istoria zice, la începutul biografiei lui Mihai Viteazul, că el, ca ban al Craiovei, avea o oștire deosebită. BĂLCESCU, O. I 14. Sînt plini munții de oștire, sună zalele de fier. ALEXANDRESCU, M. 21. ◊ Să cobor stelele ceriului și întinderea albă, ca să se asemene cu oștiri de flori de aur și argint. EMINESCU, N. 59.
• OȘTÍRE ~i f. pop. Totalitate a forțelor armate ale unei țări; oaste; armată. /v. a se oști
• oștire f. armată. .
• oștíre f. (d. oștesc). Vechĭ. Expedițiune militară. Azĭ. Oaste.
• oșta2 oști
• oști 1 A face serviciul militar. 2-3 ( „asupra”, „împotriva”, „cu”) A purta război a (se) lupta, a (se) război. 4-5 A se strădui să învingă un obstacol. 6 A combate o idee sau o atitudine greșită. 7 A învinge în luptă. 8 (Rar) A asedia.
• OȘTÍ, oștesc, IV. și ( și ) A (se) lupta, a (se) război, a duce război. – Din oaste.

Sinonimul cuvântului oștire

Testează-te!