Dicționar de sinonime
Sinonime oțel
Cuvântul „oțel” are următoarele sinonime:
oțel ( substantiv )
- aliaj
- armă
- fier
- criță
Sinonime Apropiate
- părui - a depila, a flocăi, a depăra, a bate, a snopi, a scărmăna
- pișa - a zdrobi, a mărunți, a sfărma, a bătători, a bătuci, a sâcâi, a plictisi, a cicăli, a agasa
- sărac - nevoiaș, sărman, calic, oropsit, necăjit, strâmtorat, mizer, biet, nenorocit
- zgomot - gălăgie, larmă, vacarm, tumult, vâlvă, senzație, răsunet
- snopi - a maltrata, a scărmăna, a cotonogi, a bumbăci, a strivi
- spițer - farmacist
- spițerie - farmacie, drogherie, medicamente, droguri
- spumega - a face clăbuci, a năduși, a fierbe, a se înfuria, a clocoti, a se dezlănțui
- stigmatiza - a înfiera, a dezonora, a defăima
- suficiență - îngâmfare, mărginire, mediocritate, vanitate, prostie
- temperatură - febră, fierbințeală, căldură
- trupă - oaste, armată, oștire, grupare, ansamblu, grup
- umflătură - inflamație, tumefiere, gâlcă
- vacarm - hărmălaie, larmă, balamuc, zgomot
- veșteji - a se ofili, a se fana, a se usca, a stigmatiza, a înfiera, a condamna
Dex oțel
- oțel 1 Aliaj de fier, carbon și alte elemente, caracterizat prin rezistență, duritate, fiabilitate și elasticitate, folosit pe scară largă în industrie. 2-4 De ~ Asemenea oțelului (1) (ca tărie), (rezistență sau) culoare. 5 A-i tăia gura în fier și în ~ A vorbi mult și fără rost. 6 Diverse aliaje de oțel (1). 7 Obiecte fabricate din oțel (1). 8 (Rar; ) Ținte cu floarea lată și strălucitoare. 9 Amnar. 10 Mecanism de declanșare la puștile și pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar. 11 A se duce (sau a ajunge, a se trezi) în ~ele puștii A sta în bătaia puștii. 12-13 A fi iute (sau slab) de ~e A fi (iute sau) slab din fire. 14 Armă.
- OȚÉL, (2) oțeluri, (3) oțele, 1. Aliaj de fier cu carbon (și cu alte elemente), folosit pentru rezistența, duritatea, tenacitatea și elasticitatea lui. ◊ De oțel = asemenea oțelului (ca tărie, rezistență sau culoare). 2. (La ) Diverse sorturi de oțel (1); obiecte fabricate din acest aliaj. ♦ (Rar; la ) Ținte, cuișoare cu capul lat și strălucitor. 3. (; la ) Mecanism de declanșare la puștile și pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar; pușcă, pistol, armă. ◊ A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire. – Din ocĕlŭ.