Dicționar de sinonime
Sinonime obiect
Cuvântul „obiect” are următoarele sinonime:
obiect ( substantiv )
- lucru, materie
- disciplină, domeniu, specialitate
- scop, țintă, obiectiv, țel
- complement
Alte sinonime:
- cauză
- considerent
- mobil
- motiv
- pricină
- prilej
- rațiune
- temei
- învățătură
- matimă
Sinonime Apropiate
- țel - țintă, scop, obiectiv, cauză
- obiectiv - scop, țel, țintă
- scop - menire, rol, rost, obiectiv, ței, țintă, sens, finalitate, destinație
- finalitate - scop, țintă, țel
- destinație - scop, țel, țintă, finalitate, funcție, loc (anumit), sosire, terminus
- ideal - țel înalt, scop, țintă, aspirație, perfect, desăvârșit, excelent, nobil, spiritual
- specialitate - domeniu, branșă, ramură, profesie, calificare
- ghici - a intui, a întrevedea, a prevedea, a sesiza, a întrezări, a bănui, a afla, a descoperi, a înțelege
- menire - chemare, rol, misiune, rost, scop, sens, țel, destin, noroc
- complement - adaos, întregire, completare, (gram.) obiect
- dreptate - echitate, corectitudine, cinste, omenie, adevăr, justețe, obiectivitate, nepărtinire, integritate
- echitabil - just, drept, cinstit, corect, imparțial, obiectiv
- disciplină - ordine, rânduială, regulă, supunere, ascultare, conformare, domeniu, ramură, sector
- pace - liniște, armonie, calm, înțelegere, concordie, acalmie, tihnă, astâmpăr, odihnă
- pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
Dex obiect
- obiect 1 ( subiect) Element asupra căruia se îndreaptă o activitate. 2 La ~ Fără divagații inutile. 3 Fapt. 4 Chestiune. 5 Disciplină de studiu. 6 Scop. 7 Preocupare. 8 Pricină. 9 Mijloc de realizare Si: factor 10 Corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumită destinație lucru. 11 ~ al muncii Lucru sau complex de lucruri asupra cărora acționează omul, în procesul de producție, direct sau cu ajutorul mijloacelor de muncă, pentru a le modifica potrivit nevoilor sale. 12 ~ de inventar Tot ceea ce este sau poate fi inventariat. 13 (; subiect) Ceea ce se află în afara eului. 14-15 (; subiect) Lucru care afectează simțurile sau asupra căruia se îndreaptă gândirea. 16 Complement.
- OBIÉCT, obiecte, 1. Corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumită întrebuințare. Obiect de inventar = tot ceea ce este sau poate fi inventariat. 2. Element, materie asupra căreia e îndreptată gândirea, activitatea intelectuală a omului. ◊ La obiect = (despre discursuri, expuneri etc.) în temă, fără divagații inutile. ♦ Ceea ce există în afara eului, a omului ca ființă activă și conștientă, independent de el și este modificat prin activitatea lui. ♦ Conținutul asupra căruia se îndreaptă cunoașterea; ceea ce este cunoscut. 3. Ceea ce formează materia unei discipline, disciplină de studiu; materie. 4. Scop, țintă, țel; obiectiv. 5. (; în sintagmele) Obiect direct = complement direct. Obiect indirect = complement indirect. – Din obiectum, Objekt.