Dicționar de sinonime

Sinonime obiecta

Cuvântul „obiecta” are următoarele sinonime:

obiecta ( verb )
  • a reproșa
  • a critica
  • a contrazice
  • a contesta
Alte sinonime:
  • a spune
  • a zice
  • a prici
  • a remonstra
  • a găsi pricină
  • a ridica obiecții


Sinonime Apropiate

  • probozi - a certa, a critica, a reproșa
  • vitupera - a condamna, a critica, a dojeni, a reproșa
  • nega - a tăgădui, a dezminți, a contesta, a renega, a contrazice, a nu admite, a nu recunoaște, a anula
  • obiecție - observație, contraargument, contestație, reproș, critică
  • admonesta - a mustra, a certa, a reproșa, a critica
  • apostrofa - a mustra, a critica, a învinui, a reproșa
  • contesta - a tăgădui, a nega, a dezminți, a contrazice
  • contestație - întâmpinare, contrazicere, negare, refuz, dezmințire
  • controversat - discutabil, litigios, contestat, criticat
  • critica - a biciui, a reproșa, a blama, a condamna
  • disputa - a se confrunta, a se contrazice, a se certa, a contesta, a avea loc, a se desfășura, a se juca
  • perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
  • săpuni - a certa, a critica, a mustra
  • biciui - a șfichiui, a flagela, a snopi, a satiriza, a ironiza, a critica
  • hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie

Dex obiecta

  • obiecta 1 A face o obiecție. 2 (; rar) A reproșa.
  • OBIECTÁ, obiectez, I. A face o obiecție; a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susține altcineva; a contesta, a invoca motive, a găsi pricină. – Din obiecție.
  • OBIECTÁ, obiectez, I. A face o obiecție, a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susține altcineva; a contesta, a invoca motive, a găsi pricină. – Pronunțat: -bi-ec-.
  • OBIECTÁ I. A ridica o obiecție; a spune ceva contrar; a contesta. .
  • OBIECTÁ tr. a aduce o obiecție; a spune ceva contrar; a contesta. (< fr. objecter, lat. obiectare)
  • A OBIECTÁ ~éz tranz. A aduce în calitate de argumente contrare, manifestându-și dezacordul cu cele spuse de interlocutor; a înainta ca obiecție. /Din obiecție
  • obiectà v. 1. a opune ca obiecțiune: a obiecta motive bune; 2. a imputa: a obiecta cuiva mișelia sa.
  • *obĭectéz v. tr. (lat. ob-jectare, d. ob-jicere, ob-jectum. V. ob-ĭect). Ripostez cu vorba, opun o vorbă: aŭ admis fără să obĭecteze ceva.
  • obiectez.
  • OBIECTÁ vb. a reproșa, a spune, a zice, (înv.) a prici, a remonstra. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)


Sinonimul cuvântului obiecta

Sinonimul cuvântului obiecta


Testează-te!