Dicționar de sinonime
Sinonime obiecta
Cuvântul „obiecta” are următoarele sinonime:
obiecta ( verb )
- a reproșa
- a critica
- a contrazice
- a contesta
Alte sinonime:
- a spune
- a zice
- a prici
- a remonstra
- a găsi pricină
- a ridica obiecții
Sinonime Apropiate
- probozi - a certa, a critica, a reproșa
- vitupera - a condamna, a critica, a dojeni, a reproșa
- nega - a tăgădui, a dezminți, a contesta, a renega, a contrazice, a nu admite, a nu recunoaște, a anula
- obiecție - observație, contraargument, contestație, reproș, critică
- admonesta - a mustra, a certa, a reproșa, a critica
- apostrofa - a mustra, a critica, a învinui, a reproșa
- contesta - a tăgădui, a nega, a dezminți, a contrazice
- contestație - întâmpinare, contrazicere, negare, refuz, dezmințire
- controversat - discutabil, litigios, contestat, criticat
- critica - a biciui, a reproșa, a blama, a condamna
- disputa - a se confrunta, a se contrazice, a se certa, a contesta, a avea loc, a se desfășura, a se juca
- perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
- săpuni - a certa, a critica, a mustra
- biciui - a șfichiui, a flagela, a snopi, a satiriza, a ironiza, a critica
- hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie
Dex obiecta
- obiecta 1 A face o obiecție. 2 (; rar) A reproșa.
- OBIECTÁ, obiectez, I. A face o obiecție; a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susține altcineva; a contesta, a invoca motive, a găsi pricină. – Din obiecție.
- OBIECTÁ, obiectez, I. A face o obiecție, a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susține altcineva; a contesta, a invoca motive, a găsi pricină. – Pronunțat: -bi-ec-.
- OBIECTÁ I. A ridica o obiecție; a spune ceva contrar; a contesta. .
- OBIECTÁ tr. a aduce o obiecție; a spune ceva contrar; a contesta. (< fr. objecter, lat. obiectare)
- A OBIECTÁ ~éz tranz. A aduce în calitate de argumente contrare, manifestându-și dezacordul cu cele spuse de interlocutor; a înainta ca obiecție. /Din obiecție
- obiectà v. 1. a opune ca obiecțiune: a obiecta motive bune; 2. a imputa: a obiecta cuiva mișelia sa.
- *obĭectéz v. tr. (lat. ob-jectare, d. ob-jicere, ob-jectum. V. ob-ĭect). Ripostez cu vorba, opun o vorbă: aŭ admis fără să obĭecteze ceva.
- obiectez.
- OBIECTÁ vb. a reproșa, a spune, a zice, (înv.) a prici, a remonstra. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)