Dicționar de sinonime
Sinonime obligatoriu
Cuvântul „obligatoriu” are următoarele sinonime:
obligatoriu ( adjectiv )
- necesar
- neapărat
- imperios
- impus
Alte sinonime:
- indispensabil
- morțiș
- constrângător
- inevitabil
- legiuit
- obligațional
- obligator
- obligător
- obligătoriu
obligatoriu ( adverb )
- indispensabil
- ineluctabil
- inevitabil
- morțiș
- musai
- neapărat
- negreșit
- numaidecât
- nepristan
- nesmintit
- numai
- nelipsit
- necesarmente
Sinonime Apropiate
- morțiș - neapărat, negreșit, musai, obligatoriu
- inevitabil - de neînlăturat, fatal, neapărat, necesarmente, sigur
- necesar - trebuincios, indispensabil, folositor, util, neapărat
- imediat - numaidecât, repede, iute, grabnic, îndată, rapid, degrabă
- important - însemnat, necesar, indispensabil, remarcabil, deosebit, marcant, ilustru, distins, arogant
- impus - comandat, ordonat, obligatoriu, silnic
- ineluctabil - iminent, inevitabil, fatal, de neocolit
- musai - neapărat, trebuie
- negreșit - firește, bineînțeles, desigur, sigur, neîndoielnic, cert, neapărat, cu siguranță
- cerut - necesar, trebuincios, cuvenit, impus
- curând - devreme, degrabă, îndată, numaidecât
- acum - în acest moment, neîntârziat, imediat, numaidecât, îndată, acuși, momentan, actualmente
- îndată - imediat, numaidecât, acuși, acum, grabnic, iute, rapid, momentan, repede
- presant - urgent, grabnic, imperios, neîntârziat
- singur - neînsoțit, răzleț, solitar, unic, numai, exclusiv, doar
Dex obligatoriu
- obligatoriu, ~ie 1 Care trebuie urmat întocmai impus. 2 Care trebuie făcut impus. 3 Care nu poate lipsi indispensabil.
- OBLIGATÓRIU, -IE, obligatorii, Care trebuie urmat întocmai, care trebuie făcut, îndeplinit; impus. ♦ (Rar) Care nu poate lipsi; indispensabil. – Din obligatorius, obligatoire.
- OBLIGATÓRIU, -ÓRIE, obligatorii, (Și în forma obligator) Care trebuie urmat întocmai, care trebuie făcut, îndeplinit. impus. Adevărurile științelor sînt deopotrivă obligatorii pentru fiecare. GHEREA, ST. CR. III 198. – Variantă: obligatór, -oáre
- OBLIGATÓRIU, -IE Care are puterea de a obliga (potrivit unei legi); obligațional. ♦ Care trebuie făcut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ. .
- OBLIGATÓRIU, -IE care are puterea de a obliga; obligațional. ◊ care trebuie făcut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ; impus. (< lat. obligatorius, fr. obligatoire)
- OBLIGATÓRIU ~e (~i) 1) De care este obligat oricine să țină cont; care se impune. Regulă ~e. 2) Care trebuie realizat numaidecât. Serviciu militar ~. /<lat. obligatorius, fr. obligatoire
- obligatoriu a. 1. ce are puterea de a obliga: clauză obligatorie; 2. la care e obligat: instrucțiune obligatorie.
- *obligatóriŭ, -ie adj. (lat. obligatorius). Care are puterea legală de a obliga: clauză, instrucțiune obligatorie.
- obligator2, ~oare obligatoriu
- obligător, ~oare obligatoriu
Sinonimul cuvântului obligatoriu