Dicționar de sinonime

Sinonime obosire

Cuvântul „obosire” are următoarele sinonime:

obosire ( substantiv )
  • oboseală
  • osteneală
  • trudă
  • epuizare
  • extenuare
  • lasitudine
  • slăbire
  • surmenare


Sinonime Apropiate

  • oboseală - osteneală, trudă, chin, istovire, slăbire
  • sfârșeală - oboseală, epuizare, extenuare, leșin
  • trudă - strădanie, efort, osteneală, oboseală, salahorie
  • uzură - degradare, eroziune, deteriorare, epuizare, oboseală, slăbire
  • slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
  • strădanie - efort, străduință, sforțare, silință, zbatere, trudă, osteneală, travaliu
  • istovire - epuizare, vlăguire, extenuare
  • marasm - istovire, epuizare, descurajare, extenuare, sfârșeală
  • povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
  • salahorie - trudă, corvoadă muncă, efort, chin
  • străduință - efort, strădanie, osteneală, travaliu
  • amorțeală - toropeală, moleșeală, slăbire, inerție, indiferență, stagnare
  • caznă - chin, suferință, canon, durere, tortură, supliciu, efort, trudă, stăruință
  • destindere - relaxare, slăbire, detentă
  • diligență - poștalion, sârguință, osteneală, hărnicie, zel

Dex obosire

  • obosire 1-3 (Rar) Oboseală (1-3).
  • OBOSÍRE, Faptul de a (se) obosi; oboseală. – obosi.
  • OBOSÍRE, obosiri, (Rar) Faptul de a (se) obosi; oboseală. – obosi.
  • OBOSÍRE (Rar) Faptul de a obosi; oboseală. După aceste cuvinte... își plecă fruntea cu o tristă obosire. ALECSANDRI, P. 26. Am început a simți obosirea. NEGRUZZI, S. I 317.
  • obosi A-i slăbi cuiva puterile fizice sau intelectuale în urma unei activități îndelungate și susținute a osteni.
  • OBOSÍ, obosesc, IV. și A pierde puterile (fizice sau intelectuale) în urma unui efort îndelungat; a osteni. ◊ M-au obosit drumurile. ♦ A depune eforturi (intense) pentru a face ceva. – Din oboseja, obositi.
  • OBOSÍ, obosesc, IV. A-și pierde puterile fizice sau intelectuale în urma unei sforțări îndelungate, a simți oboseală; a osteni. Copilul obosise, gîfîia, se împiedica de pietroaiele mari. DUMITRIU, N. 152. Cînd îi obosesc ochii, s-apucă de altceva, STANCU, D. 90. De cînd m-o adus păcatele aici, am obosit ca un cal de poștă. ALECSANDRI, T. I 137. ◊ M-au obosit Căile-alergate. COȘBUC, P. I 260. Dar toți caii-și obosea Și potrivă nu-și găsea. ALECSANDRI, P. P. 27. Ulițele orașelor europenești, trase cu sfoara, au multă monotonie și obosesc vederea. NEGRUZZI, S. I 70. ◊ Și să luară de să luptară pînă ce se obosiră, dar nici unul pe altul nu s-au putut învinge. RETEGANUL, P. I 73.


Sinonimul cuvântului obosire

Sinonimul cuvântului obosire


Testează-te!