Dicționar de sinonime
Sinonime obosire
Cuvântul „obosire” are următoarele sinonime:
obosire ( substantiv )
- oboseală
- osteneală
- trudă
- epuizare
- extenuare
- lasitudine
- slăbire
- surmenare
Sinonime Apropiate
- oboseală - osteneală, trudă, chin, istovire, slăbire
- sfârșeală - oboseală, epuizare, extenuare, leșin
- trudă - strădanie, efort, osteneală, oboseală, salahorie
- uzură - degradare, eroziune, deteriorare, epuizare, oboseală, slăbire
- slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
- strădanie - efort, străduință, sforțare, silință, zbatere, trudă, osteneală, travaliu
- istovire - epuizare, vlăguire, extenuare
- marasm - istovire, epuizare, descurajare, extenuare, sfârșeală
- povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
- salahorie - trudă, corvoadă muncă, efort, chin
- străduință - efort, strădanie, osteneală, travaliu
- amorțeală - toropeală, moleșeală, slăbire, inerție, indiferență, stagnare
- caznă - chin, suferință, canon, durere, tortură, supliciu, efort, trudă, stăruință
- destindere - relaxare, slăbire, detentă
- diligență - poștalion, sârguință, osteneală, hărnicie, zel
Dex obosire
- obosire 1-3 (Rar) Oboseală (1-3).
- OBOSÍRE, Faptul de a (se) obosi; oboseală. – obosi.
- OBOSÍRE, obosiri, (Rar) Faptul de a (se) obosi; oboseală. – obosi.
- OBOSÍRE (Rar) Faptul de a obosi; oboseală. După aceste cuvinte... își plecă fruntea cu o tristă obosire. ALECSANDRI, P. 26. Am început a simți obosirea. NEGRUZZI, S. I 317.
- obosi A-i slăbi cuiva puterile fizice sau intelectuale în urma unei activități îndelungate și susținute a osteni.
- OBOSÍ, obosesc, IV. și A pierde puterile (fizice sau intelectuale) în urma unui efort îndelungat; a osteni. ◊ M-au obosit drumurile. ♦ A depune eforturi (intense) pentru a face ceva. – Din oboseja, obositi.
- OBOSÍ, obosesc, IV. A-și pierde puterile fizice sau intelectuale în urma unei sforțări îndelungate, a simți oboseală; a osteni. Copilul obosise, gîfîia, se împiedica de pietroaiele mari. DUMITRIU, N. 152. Cînd îi obosesc ochii, s-apucă de altceva, STANCU, D. 90. De cînd m-o adus păcatele aici, am obosit ca un cal de poștă. ALECSANDRI, T. I 137. ◊ M-au obosit Căile-alergate. COȘBUC, P. I 260. Dar toți caii-și obosea Și potrivă nu-și găsea. ALECSANDRI, P. P. 27. Ulițele orașelor europenești, trase cu sfoara, au multă monotonie și obosesc vederea. NEGRUZZI, S. I 70. ◊ Și să luară de să luptară pînă ce se obosiră, dar nici unul pe altul nu s-au putut învinge. RETEGANUL, P. I 73.