Dicționar de sinonime

Sinonime obosit

Cuvântul „obosit” are următoarele sinonime:

obosit ( adjectiv )

Alte sinonime:

Sinonime Apropiate

epuizant - obositor, istovitor, extenuant, ostenitor, trudnic
istovitor - extenuant, obositor, epuizant
neistovit - neobosit, infatigabil, inepuizabil, interminabil, nesfârșit, continuu, infinit
neobosit - activ, harnic, laborios, silitor, neostenit, perseverent, stăruitor, neîntrerupt, necontenit
neodihnit - activ, neobosit, infatigabil, neistovit, neostoit
neostenit - neobosit, harnic
neostoit - neostenit, neobosit
obositor - istovitor, epuizant, copleșitor, plictisitor, enervant, sâcâitor, agasant
deșelat - istovit, vlăguit, spetit, obosit, curbat
extenuant - obositor, istovitor, epuizant, trudnic, chinuitor
extenuat - obosit, sleit, vlăguit, epuizat, terminat, sfârșit, istovit, stors, secătuit
sfârșit - terminat, încheiat, isprăvit, istovit, epuizat, extenuat, sleit, obosit, vlăguit
spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
trudnic - obositor, chinuitor, căznit, extenuant, din greu
uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit

obosit, ~ă 1 Care este sleit de puteri extenuat, istovit, ostenit. 2 ( sol; ) Cu productivitate scăzută.
OBOSÍT, -Ă, obosiți, -te, Care simte oboseală; sleit de puteri, ostenit, istovit. – obosi.
OBOSÍT, -Ă, obosiți, -te, Care simte oboseală, sleit de puteri, ostenit, istovit. Sta întunecat și obosit, cu privirile ațintite în gol. DUMITRIU, N. 76. Obosit, omul șade pe o bancă, să răsufle. CARAGIALE, O. II 199. Ipate... obosit fiind, se lăsă oleacă jos pe iarbă. CREANGĂ, P. 158. ◊ (Adverbial) Vorbea puțin și obosit. VORNIC, P. 20. ◊ în lumina din ce în ce mai albă a zilei, veneau parcă mai obosite deosebitele zgomote ale tîrgușorului. SADOVEANU, O. VII 28. Din mii de sunete ușoare... se naște ca o slabă suspinare ieșită din sînul obosit al naturii. ODOBESCU, S. III 17.
obosit a. 1. ostenit peste măsură; 2. fig. foarte desgustat: obosit de vieață.
obosít, -ă adj. Ostenit. Fig. Obosit de vĭață, de petrecerĭ, dezgustat de vĭață, de petrecerĭ.
obosi A-i slăbi cuiva puterile fizice sau intelectuale în urma unei activități îndelungate și susținute a osteni.
OBOSÍ, obosesc, IV. și A pierde puterile (fizice sau intelectuale) în urma unui efort îndelungat; a osteni. ◊ M-au obosit drumurile. ♦ A depune eforturi (intense) pentru a face ceva. – Din oboseja, obositi.

Sinonimul cuvântului obosit