Dicționar de sinonime
Sinonime oficia
Cuvântul „oficia” are următoarele sinonime:
oficia ( verb )
- a celebra
- a săvârși
- a sluji
- celebra
- a servi
Sinonime Apropiate
- celebra - a oficia, a sluji, a săvârși, a aniversa, a prăznui, a serba
- servi - a sluji, a oficia, a lucra, a ajuta, a sprijini, a întrebuința, a folosi, a lua, a uza
- servitor - slugă, argat, slujitor
- slugări - a sluji, a argăți, a servi
- sluji - a servi, a ajuta, a lucra, a susține, a favoriza
- slujnică - servitoare, slugă, slujitoare
- folosi - a întrebuința, a utiliza, a face uz, a uza, a recurge la, a fi de folos, a servi, a ajuta, a sluji
- deservi - a servi, a executa, a face serviciu, a îngriji, a sluji, a face un rău, a vătăma, a dăuna, a dezavantaja
- perfecționa - a desăvârși, a ameliora
- perfecțiune - desăvârșire, absolut, impecabilitate
- prevenitor - amabil, atent, curtenitor, politicos, serviabil
- reglementar - legal, statutar, oficial
- șerbie - iobăgie, servitute, aservire
- servantă - servitoare
- servitute - aservire, subjugare, robie, dependență
Dex oficia
- oficia 1 A celebra slujba bisericească. 2 A săvârși cu solemnitate un act public sau privat, în special o căsătorie a celebra. 3 A presta un serviciu. 4 A face un lucru oarecare.
- OFICIÁ, oficiez, I. A celebra un serviciu religios; a sluji în biserică. ♦ A săvârși un act public sau privat, în special o căsătorie (cu solemnitatea unei ceremonii); a celebra. – Din officier.
- OFICIÁ, oficiez, I. A face o slujbă bisericească; a sluji în biserică. ♦ A săvârși un act public sau privat, în special o căsătorie (cu solemnitatea unei ceremonii); a celebra. – Din officier.
- OFICIÁ, oficiez, I. 1. A celebra slujba bisericească; a sluji în biserică. Mitropolitul... era aci și oficia sfînta liturghie. GALACTION, O. i 90. Cu barba lui mare, roșcată, avea un aer de preot care oficiază. VLAHUȚĂ, O. A. III 54. A săvîrși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată (în special o căsătorie); a celebra. La un birou micuț... stă funcționara, o fată tot atît de tînără ca aceea care oficiază căsătoriile. SAHIA, U.R.S.S. 114. 2. (Glumeț) A-și îndeplini slujba, a presta un serviciu. Berta e... prin cămări, drămuind ce trebuie pentru bucătăria unde oficiază madama Sultana. PAS, L. I 94. Omul nostru oficia însă la grătarul cu pastramă, care împrăștia miros de grăsime ca o jertfă antică. SADOVEANU, E. 170.
- OFICIÁ I. A sluji; a face o slujbă religioasă. ♦ A săvârși un act public sau privat, în special o căsătorie. .