Sinonime omenire

Cuvântul „omenire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• lume - univers, cosmos, pământ, glob, omenire, umanitate, mulțime, suflare, neam
• umanitate - omenire, lume, neamul omenesc, umanitarism, altruism, generozitate
• macrocosm - univers, lume, cosmos
• mapamond - glob, pământ, lume, univers
• natură - realitate, univers, mediu, viață, lume, fire, temperament, caracter, calitate
• fire - natură, univers, lume, viață, caracter, structură, temperament, nărav, apucătură
• pământean - băștinaș, indigen, aborigen, neaoș, muritor, ins, lumesc, mirean, profan
• răutate - neomenie, violență, brutalitate, cruzime, sălbăticie, maliție, venin, cinism, sarcasm
• spiritual - mental, intelectual, duhovnicesc, deștept, ager, penetrant, isteț, fin, glumeț
• suflare - adiere, boare, vântișor, vietate, ființă, om, lume, respirație, suflu
• suflet - conștiință, psihic, minte, cuget, inimă, simțire, spirit, bunătate, omenie
• șăgalnic - poznaș, glumeț, șugubăț, hazliu, spiritual
• titrat - licențiat, diplomat, universitar
• totalitate - total, întregime, sumă, ansamblu, unanimitate, universalitate
• uman - omenesc, creștinesc, lumesc, bun, milos, caritabil, blajin

Dex omenire

• omenire 1 Întrupare. 2 (; dumnezeire) Natură omenească. 3 ( fiară) Ființă umană om. 4 Totalitate a oamenilor de pe glob umanitate. 5 Specie umană. 6 Mulțime mare de oameni lume, public. 7 Venerare. 8 Primire ospitalieră. 9 Ospătare. 10 Omenie (1).
• OMENÍRE 1. Întreaga populație a globului, totalitatea oamenilor de pe Pământ, neamul omenesc; umanitatea; omenime. ♦ Mulțime de oameni; lume, public. 2. Omenie; umanitarism. – Din om. Pentru 2, omeni.
• OMENÍRE, omeniri, Întreaga populație a globului, totalitatea oamenilor de pe pămînt, neamul omenesc; umanitatea. Zadarnic timpul trece c-un zbor neobosit, În sînul omenirii vărsînd a iernii gheață. ALECSANDRI, P. I 125. Misia istoriei este a ne arăta, a ne demonstra această transformație continuă, această mișcare progresivă a omenirii. BĂLCESCU, O. II 10. ♦ Mulțime mare de oameni; lume, public. Ascultau în puterea nopții frămîntul atîtor omeniri în mers, omeniri sleite de un marș lung. CAMILAR, N. II 51. Dădeau tîrcoale fabricei... ca să vezi cam ce fel de omenire intră acolo. PAS, Z. I 292. Omenirea împrejuru-i scotea țipete de jale. NEGRUZZI, S. II 6.
• OMENÍRE f. Totalitate a oamenilor de pe globul pământesc; neamul omenesc; umanitate; lume. /Din om
• omenire f. neamul omenesc.
• omeníre f. (d. oamenĭ). Neamu omenesc: istoria omeniriĭ. – Ardeleniĭ (dar nu poporu!) zic omenime.

Sinonimul cuvântului omenire

Testează-te!