Dicționar de sinonime
Sinonime onestitate
Cuvântul „onestitate” are următoarele sinonime:
onestitate ( substantiv )
- cinste
- corectitudine
- incoruptibilitate
- integritate
- lealitate
- probitate
- onorabilitate
- onestate
- onestie
- curățenie
- curăție
Sinonime Apropiate
- corectitudine - cinste, onestitate, probitate, integritate, lealitate
- cinste - onestitate, corectitudine, probitate, integritate, virtute, nevinovăție, puritate, castitate, candoare
- integritate - totalitate, deplinătate, plenitudine, probitate, onestitate, cinste, moralitate
- probitate - cinste, onestitate, moralitate
- franchețe - sinceritate, onestitate, cinste, corectitudine, loialitate
- dreptate - echitate, corectitudine, cinste, omenie, adevăr, justețe, obiectivitate, nepărtinire, integritate
- virtute - caracter, moralitate, corectitudine, integritate, calitate, însușire, proprietate
- feciorie - castitate, virginitate, fetie, curățenie, puritate, nevinovăție, neprihănire, inocență, cinste
- incorectitudine - eroare, inexactitate, greșeală, neregulă, necinste
- moralitate - cinste, omenie, corectitudine, etos
- necinste - dezonoare, ocară, rușine, înjosire, ofensă, jignire, incorectitudine, rea-credință, perfidie
- nevinovăție - inocență, cinste, curățenie, neprihănire
- ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
- udătură - jilăveală, stropire, umezeală, băutură, cinste
- favoare - avantaj, concesie, hatâr, înlesnire, beneficiu, protecție, privilegiu, cinste, onoare
Dex onestitate
- onestitate Cinste.
- ONESTITÁTE Cinste, corectitudine. – Onest + -itate.
- ONESTITÁTE Cinste (I), corectitudine. Ar considera ca binevenită pentru cultura noastră o revistă strict literară, de a cărei onestitate profesională să garantez eu? CARAGIALE, O. VII 220.
- ONESTITÁTE Cinste, corectitudine. .
- ONESTITÁTE cinste, corectitudine. (< onest + -itate)
- ONESTITÁTE f. 1) Caracter onest; probitate; integritate; cinste. 2) Comportament onest; corectitudine; probitate. /onest + suf. ~itate
- onestitate f. caracterul celui onest: practica virtuții și a probității.
- *onestitáte f. (d. onest și suf. -itate, după fr. honnêteté, d. honnête; lat. honéstas, -átis, it. onesta). Calitatea de a fi onest.
- ONESTITÁTE s. v. cinste.
- ONESTITATE cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, probitate, (rar) onorabilitate, onestate, onestie, ( și ) curățenie, curăție. (E de-o ~ ireproșabilă.)