Sinonime oprobriu

Cuvântul „oprobriu” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• blam - înfierare, dezaprobare, reaprobare, vestejire, condamnare
• oprobiu - reprobare, dezaprobare, condamnare, dispreț, rușine
• turpitudine - ticăloșie, infamie, nelegiuire, mârșăvie
• umilință - smerenie, supunere, modestie, înjosire, ofensă, dezonoare
• josnicie - ticăloșie, mișelie, infamie
• mișelie - ticăloșie, mârșăvie, infamie, nelegiuire, sărăcie, mizerie
• murdărie - jeg, mizerie, bălăcărie, impuritate, josnicie, abjecție, degradare, mișelie, infamie
• necinste - dezonoare, ocară, rușine, înjosire, ofensă, jignire, incorectitudine, rea-credință, perfidie
• nesocotit - nechibzuit, necugetat, imprudent, nesăbuit, irațional, neprevăzător, disprețuit, desconsiderat, nerespectat
• depreciativ - defavorabil, peiorativ, disprețuitor
• desconsidera - a disprețui
• detesta - a disprețui, a desconsidera, a urî
• disgrațiat - desconsiderat, disprețuit, subestimat, subapreciat

Dex oprobriu

• oprobriu ~ public Dezaprobare prin care se condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte.
• OPRÓBRIU, oprobrii, Dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte. – Din opprobre, opprobrium.
• OPRÓBRIU Dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte. – Din opprobre, opprobrium.
• OPRÓBRIU (Livresc) Dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvîrșesc astfel de fapte. A se expune oprobriului public.
• OPRÓBRIU Atitudine de dezaprobare, de profund dispreț al societății față de fapte nedemne sau față de oameni josnici, nedemni, mișei. .
• OPRÓBRIU dispreț, dezaprobare publică pentru necinste și fapte nedemne. (< lat. opprobrium, fr. opprobre)
• OPRÓBRIU n. Dispreț prin care societatea condamnă faptele nedemne sau persoanele care le comit. ~ public. A arunca ~l asupra cuiva. /<fr. opprobre, lat. opprobrium
• *opróbriŭ n. (lat. opprobrium). Mare ofensă publică, ultragiŭ, ignominie: a face cuĭva un oprobriŭ. Starea celuĭ ce trăĭește în ignominie: acoperit de oprobiŭ. Acela care cauzează această ignominie: Nerone fu oprobriu omeniriĭ.
• oprobiu oprobriu
• oprobriu

Sinonimul cuvântului oprobriu

Testează-te!