Dicționar de sinonime
Sinonime orbalț
Cuvântul „orbalț” are următoarele sinonime:
orbalț ( substantiv )
- erizipel
- reumatism
- silnic
- iarba-sfântului-cristofor
- iarba-tâlharului
- iarbă-de-orbalț
Sinonime Apropiate
- brâncă - erizipel, mână
- impus - comandat, ordonat, obligatoriu, silnic
- abuziv - arbitrar, samavolnic, ilegal, silnic, despotic
- anevoios - dificil, spinos, aspru, silnic, greoi, greu
- brutal - necivilizat, aspru, dur, silnic, agresiv, rău, neomenos
- forțat - impus, silit, silnic, obligat, nefiresc, artificial, căutat, afectat, fals
- violent - vehement, dezlănțuit, furtunos, nestăpânit, năvalnic, impulsiv, coleric, belicos, abuziv
- forță - putere, tărie, dinamism, vigoare, energie, capacitate, violență, presiune, constrângere
Dex orbalț
- orbalț 1 Erizipel. 2 Durere de cap. 3 Durere de urechi. 4 Durere de picioare. 5 Reumatism. 6 Glaucom. 7 ( Iarbă de orbanț, iarba ~ului, buruiană de ~) Plantă erbacee veninoasă, din familia ranunculaceelor, cu tulpina subțire, cu frunze mari și cu flori mici albe-gălbui, care crește în regiuni muntoase și este utilizată în medicina populară iarba-tâlharului, iarba sfântului-Cristofor (Actaea spicata). 8 ( iarba ~ului) Plantă erbacee folosită în medicina populară (Glechoma Bederacea) silnică.
- ORBÁLȚ, (1) orbalțuri, , (2) orbalți, 1. ( și ) Erizipel. 2. Numele a două plante erbacee folosite în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și cu flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din orbánc.
- ORBÁLȚ, (1) orbalțuri, , (2) orbalți, ( și ) 1. Erizipel, brâncă. 2. Numele a două plante erbacee întrebuințate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din orbánc.
- ORBÁLȚ (Regional) Erizipel, brîncă. Domnul era bolnav de frică și de orbalț. IORGA, L. I 350. Se vindecă cei ce au orbalț. MARIAN, INS. 176.
- ORBÁLȚ1 ~uri n. pop. Boală infecțioasă manifestată prin inflamarea și înroșirea pielii, prin dureri și stare febrilă; brâncă; erizipel. /<ung. orbánc
- ORBÁLȚ2 ~i m. Plantă erbacee veninoasă, cu tulpina erectă, subțire, și cu frunze ovale, zimțate. /<ung. orbánc