Dicționar de sinonime

Sinonime orbalț

Cuvântul „orbalț” are următoarele sinonime:

orbalț ( substantiv )
  • erizipel
  • reumatism
  • silnic
  • iarba-sfântului-cristofor
  • iarba-tâlharului
  • iarbă-de-orbalț


Sinonime Apropiate

  • brâncă - erizipel, mână
  • impus - comandat, ordonat, obligatoriu, silnic
  • abuziv - arbitrar, samavolnic, ilegal, silnic, despotic
  • anevoios - dificil, spinos, aspru, silnic, greoi, greu
  • brutal - necivilizat, aspru, dur, silnic, agresiv, rău, neomenos
  • forțat - impus, silit, silnic, obligat, nefiresc, artificial, căutat, afectat, fals
  • violent - vehement, dezlănțuit, furtunos, nestăpânit, năvalnic, impulsiv, coleric, belicos, abuziv
  • forță - putere, tărie, dinamism, vigoare, energie, capacitate, violență, presiune, constrângere

Dex orbalț

  • orba 1 Erizipel. 2 Durere de cap. 3 Durere de urechi. 4 Durere de picioare. 5 Reumatism. 6 Glaucom. 7 ( Iarbă de orbanț, iarba ~ului, buruiană de ~) Plantă erbacee veninoasă, din familia ranunculaceelor, cu tulpina subțire, cu frunze mari și cu flori mici albe-gălbui, care crește în regiuni muntoase și este utilizată în medicina populară iarba-tâlharului, iarba sfântului-Cristofor (Actaea spicata). 8 ( iarba ~ului) Plantă erbacee folosită în medicina populară (Glechoma Bederacea) silnică.
  • ORBÁLȚ, (1) orbalțuri, , (2) orbalți, 1. ( și ) Erizipel. 2. Numele a două plante erbacee folosite în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și cu flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din orbánc.
  • ORBÁLȚ, (1) orbalțuri, , (2) orbalți, ( și ) 1. Erizipel, brâncă. 2. Numele a două plante erbacee întrebuințate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din orbánc.
  • ORBÁLȚ (Regional) Erizipel, brîncă. Domnul era bolnav de frică și de orbalț. IORGA, L. I 350. Se vindecă cei ce au orbalț. MARIAN, INS. 176.
  • ORBÁLȚ1 ~uri n. pop. Boală infecțioasă manifestată prin inflamarea și înroșirea pielii, prin dureri și stare febrilă; brâncă; erizipel. /<ung. orbánc
  • ORBÁLȚ2 ~i m. Plantă erbacee veninoasă, cu tulpina erectă, subțire, și cu frunze ovale, zimțate. /<ung. orbánc


Sinonimul cuvântului orbalț

Sinonimul cuvântului orbalț


Testează-te!