Dicționar de sinonime
Sinonime orbit
Cuvântul „orbit” are următoarele sinonime:
orbit ( adjectiv )
- lipsit de vedere
- cu vederea slăbită
- cu mintea întunecată
- fără discernământ
- scos din minți
- înnebunit
- zăpăcit
- fermecat
- fascinat
- uluit
Sinonime Apropiate
- magie - vrajă, vrăjitorie, farmec, fermecătură, solomonie, încântare, euforie, fascinație
- amețitor - năucitor, uluitor, uimitor, tulburător, zăpăcitor, vertiginos, îmbătător, derutant
- captivant - sedus, cucerit, fermecat, fascinat, vrăjit
- stupefiant - năucitor, uluitor, uimitor, drog, halucinogen
- șarmant - fermecător, încântător, agreabil, charismatic
- uimitor - uluitor, stupefiant, tulburător, surprinzător, straniu, extraordinar, minunat, excelent
- uituc - distrat, zăpăcit, aiurit, fără memorie
- zăbăuc - zăpăcit, aiurit, derutat, năuc
- fascinant - fermecător, încântător, captivant, charismatic
- farmec - vrajă, magie, fermecătorie, vrăjitorie, descântec, desfătare, plăcere, voluptate, încântare
- feeric - strălucitor, fermecător, scânteietor, minunat, încântător
- fenomenal - uimitor, formidabil, enorm, colosal, fabulos, uluitor, nemaipomenit, extraordinar, fantastic
- gânditor - îngândurat, preocupat, absorbit, absent, meditativ, reflexiv, visător, cugetător, filozof
- gât - grumaz, gâtlan, dușcă, înghițitură, sorbitură
- gigantic - colosal, enorm, imens, măreț, formidabil, fabulos, fenomenal, uimitor, uluitor
Dex orbit
- orbit1 orbită
- orbit2, ~ă 1 Lipsit de vedere. 2 Căruia i s-au scos ochii. 3 Cu vederea tulburată de lumină intensă sau de obiecte strălucitoare. 4 Care și-a pierdut rațiunea. 5 Înșelat. 6 Uimit.
- ORBÍT, -Ă, orbiți, -te, 1. Lipsit de vedere sau cu vederea slăbită. 2. Cu mintea întunecată (de furie, de durere etc.), fără discernământ, scos din minți, înnebunit, zăpăcit. ♦ Fermecat, fascinat, uluit. – orbi.
- ORBÍT, -Ă, orbiți, -te, 1. Lipsit de vedere, cu vederea slăbită. 2. Cu mintea întunecată (de furie, de durere etc.), fără discernământ, scos din minți, înnebunit, zăpăcit. ♦ Fermecat, fascinat, uluit. – orbi.
- ORBÍT, -Ă, orbiți, -te, 1. Lipsit de vedere, cu vederea întunecată. Scăldați într-o strălucire albă rămînem orbiți cîteva clipe. BART, S. M. 29. 2. Cu mintea întunecată (de furie, de ciudă, de durere etc.), scos din minți. zăpăcit. Ștefan-vodă Tomșa stătea măreț pe calul lui arăbesc și nu vedea pe nimeni, orbit și înfierbintat. SADOVEANU, O. VII 72.
- orbit a. 1. devenit orb; 2. fig. rătăcit.
- orbi 1 A deveni orb2 (1). 2 A face pe cineva să-și piardă vederea a orbici. 3 A scoate cuiva ochii. 4 Nici cât (sau măcar) să ~bești un șoarece (chior) Foarte puțin. 5 Deloc. 6 ( lumină sau obiecte strălucitoare) A tulbura vederea. 7 A acoperi. 8 A înăbuși. 9 A face pe cineva să-și piardă rațiunea a zăpăci. 10 A împiedica pe cineva să judece obiectiv. 11 A înșela. 12 A uimi.
Antonime orbit
- A orbi ≠ a vedea