Dicționar de sinonime
Sinonime ordonat
Cuvântul „ordonat” are următoarele sinonime:
ordonat ( adjectiv )
- aranjat
- disciplinat
- clasat
- organizat
- rânduit
- sistematizat
- regulat
- îngrijit
- corect
- la locul lui
Sinonime Apropiate
- regulat - ritmic, sistematizat, ordonat, armonios, echilibrat
- indisciplinat - nesupus, neascultător, recalcitrant, insubordonat
- neglijent - nepăsător, delăsător, apatic, indolent, dezordonat, neîngrijit, îngălat, șleampăt
- cochet - dichisit, elegant, fercheș, aranjat, îngrijit, spilcuit, gătit
- disciplinat - ordonat, ascultător, supus
- prezentabil - arătos, bine, atrăgător, îngrijit, frumos, chipeș
- prob - cinstit, corect, cumsecade
- sclav - rob, subjugat, captiv, asuprit, subordonat
- sistematic - metodic, organizat, chibzuit, coerent
- spălățel - curat, îngrijit
- sta - a se opri, a poposi, a rămâne locului, a ședea, a locui, a fi, a se afla, a stagna, a nu merge
- strâmb - diform, deformat, îndoit, încovoiat, înclinat, incorect, fals, nedrept, mistificat
- subaltern - subordonat, dependent, inferior
- virtute - caracter, moralitate, corectitudine, integritate, calitate, însușire, proprietate
- franchețe - sinceritate, onestitate, cinste, corectitudine, loialitate
Dex ordonat
- ordonat, ~ă 1 Aranjat. 2 Grupat. 3 ( oameni) Care păstrează ordinea. 4 ( felul de viață sau de muncă al cuiva) Disciplinat. 5 ( felul de viață sau de muncă al cuiva) Echilibrat.
- ORDONÁT, -Ă, ordonați, -te, 1. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea, dichisit; disciplinat, echilibrat. 2. (Despre obiecte) (Pus) în ordine, rânduit după anumite criterii, aranjat. – ordona. ordonné.
- ORDONÁT, -Ă, ordonați, -te, (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea. Așa îi voia și ea: cuminți, ordonați și cuviincioși. C. PETRESCU, C. V. 9. ♦ (Despre obiecte, încăperi etc.) (Pus) în ordine, rînduit. Rînduri ordonate.
- ORDONÁT, -Ă Dispus, așezat în ordine. ♦ Bine îngrijit, pus la punct. .
- ORDONÁT, -Ă I. dispus, așezat în ordine. ◊ bine îngrijit, pus la punct. ♦ (mat.) mulțime ~ă = mulțime cu ordine bine determinată de dispunere a elementelor componente. II. a doua coordonată (cea verticală) a unui punct dintr-un sistem rectangular. ◊ înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. (după fr. ordoné)
- ORDONÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ORDONA. 2) (despre persoane) Care păstrează ordinea; căruia îi place ordinea. 3) Care este îngrijit în îmbrăcăminte; îmbrăcat cu grijă; curat. /v. a ordona
Sinonimul cuvântului ordonat