Dicționar de sinonime
Sinonime origine
Cuvântul „origine” are următoarele sinonime:
origine ( substantiv )
- geneză
- matrice
- început
- obârșie
- proveniență
- sursă
- sorginte
- începătură
- izvor
- sâmbure
- etimologie
- naștere
- extracție
- stirpe
- provenire
- spiță
- seminție
- neam
- purcedere
- purces
- ascendență
- cauză
- matcă
- izvod
- mamă
- rădăcină
Sinonime Apropiate
- obârșie - origine, sursă, izvor, sorginte, matcă, început, cauză
- izvor - sursă, obârșie, sorginte, origine, germen, sămânță
- începătură - început, sursă, origine
- naștere - facere, apariție, parturiție, ființare, procreație, geneză, origine, obârștie, proveniență
- baștină - origine, obârșie, sursă, izvor
- extracție - extragere, scoatere, extirpare, origine, sursă, proveniență
- cauză - motiv, pricină, considerent, mobil, rațiune, temei, origine, obârșie, izvor
- sămânță - bob, grăunte, sursă, izvor, germene, cauză, motiv, pretext, specie
- spiță - fuscel, stinghie, rudă, neam, rang, grad, descendență, origine
- familie - cămin, casă, menaj, neam, rudă, descendență, spiță, viță, stirpe
- fântână - puț, cișmea, izvor, sursă, obârșie
- geneză - origine, gnoză, naștere, facere, apariție, ivire, creație
- germen - embrion, sămânță, izvor, sursă, origine
- mâtcă - albie, curs, vad, regină, crăiasă, mamă (albină), cuib, maia, obârșie
- bâză - temelie, fundament, suport, temei, valoare, esență, sursă, izvor, origine
Dex origine
- origine 1 Punct de plecare pentru formarea unui lucru sau a unui fenomen început, obârșie, proveniență. 2 De ~ De proveniență. 3 De natură. 4 Originar. 5 De naționalitate. 6 A da ~ A da naștere a crea, a produce. 7 Apartenență prin naștere la o anumită familie, grup social, națiune. 8 Punct pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. 9 Etimologie. 10 Reper de la care începe numerotația sau gradația unui aparat.
- ORÍGINE, origini, 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen; început, proveniență; izvor, obârșie. ◊ De origine = a) de proveniență, de natură; b) originar. 2. Apartenență prin naștere la o anumită familie, la un anumit grup social, la o anumită națiune. ◊ De origine = de obârșie, de baștină, de neam, de naționalitate. ♦ Etimologie (a unui cuvânt). 3. Punct pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. ♦ Punct sau reper de pe un aparat tehnic dotat cu un sistem de numerotație sau cu o gradație, de la care începe numerotația sau gradația. – Din origo, -inis, orígine.