Dicționar de sinonime
Sinonime ostentație
Cuvântul „ostentație” are următoarele sinonime:
ostentație ( substantiv )
- paradă
- înfumurare
- provocare
- nesocotire
- etalare
Sinonime Apropiate
- exhibiție - prezentare, etalare, ostentație, jonglerii
- trufie - aroganță, înfumurare, mândrie, îngâmfare, infatuare, semeție
- ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
- vanitate - orgoliu, îngâmfare, aroganță, ambiție, înfumurare
- fumuri - îngâmfare, aroganță, pretenții, înfumurare, aere, făloșenie
- grandomanie - înfumurare, aroganță, orgoliu
- ifos - îngâmfare, aroganță, înfumurare, trufie, orgoliu
- ignorare - neglijare, omitere, nesocotire, uitare
- lăudăroșenie - fală, orgoliu, mândrie, înfumurare, fălire, aroganță
- mândrețe - frumusețe, splendoare, strălucire, aroganță, înfumurare, infatuare, orgoliu, trufie, vanitate
- megalomanie - grandomanie, fudulie, infatuare, înfumurare, orgoliu, trufie, vanitate, semeție, mândrie
- ambiție - orgoliu, înfumurare, mândrie, aspirație, pretenție, râvnă, dorință, veleitate
- aroganță - înfumurare, obrăznicie, trufie
- dispreț - desconsiderare, nesocotire, subapreciere
- excitație - stimulent, ațâțare, provocare
Dex ostentație
- ostentație 1 Punere în valoare în mod provocator a unei însușiri. 2 Prezentare demonstrativă, pretențioasă. 3 Cu ~ În mod demonstrativ ostentativ.
- OSTENTÁȚIE, ostentații, Punere în valoare în mod provocator a unei însușiri; prezentare demonstrativă, etalare pretențioasă a ceva. ◊ Cu ostentație = în mod demonstrativ, ostentativ. – Din ostentation, ostentatio, -onis.
- OSTENTÁȚIE, ostentații, Atitudine de paradă, de înfumurare, de îngîmfare sau de nesocotire provocatoare a celorlalți; prezentare demonstrativă, etalare pretențioasă a ceva. Fostul aghiotant domnesc. știe desigur regulile protocolului, dar pune în gest ostentație revoluționară. CAMIL PETRESCU, O. II 260. ◊ Cu ostentație = în mod demonstrativ, ostentativ. Pe cînd eu căutam să ascund oarecum dragostea noastră, ea ținea s-o afișeze cu ostentație. CAMIL PETRESCU, U. N. 23. – Variantă: ostentațiúne (ODOBESCU, S. III 633)
- OSTENTÁȚIE Atitudine de paradă, de provocare; prezentare demonstrativă a avantajelor, a bunurilor pe care le are cineva. .
- OSTENTÁȚIE atitudine de paradă, de înfumurare, de nesocotire provocatoare a celorlalți; prezentare demonstrativă a avantajelor, a bunurilor pe care le are cineva; etalare pretențioasă. ♦ cu ~ = în mod demonstrativ, ostentativ. (< fr. ostentation, lat. ostentatio)
- OSTENTÁȚIE ~i f. Etalare excesivă și indiscretă a unui avantaj sau a unei calități. /<fr. ostentation, lat. ostentatio, ~onis
- ostentațiune ostentație
- OSTENTAȚIÚNE ostentație.