Dicționar de sinonime
Sinonime ostil
Cuvântul „ostil” are următoarele sinonime:
ostil ( adjectiv )
- dușmănos
- neprietenesc
- neprietenos
- potrivnic
- pieziș
- răutăcios
- aspid
- veninos
- inamic
- vrăjmaș
- pizmaș
- pizmuitor
- vrăjmășesc
- pizmătar
- pizmătareț
- vrăjmășos
- dușmănesc
- mânios
- potrivitor
- neînțelegător
Sinonime Apropiate
- răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
- dușmănos - potrivnic, inamic, ostii, vrăjmaș
- potrivnic - ostil, dușmănos, advers, contrar
- vitreg - adoptiv, ostil, potrivnic, hain, dușmănos
- dușman - vrăjmaș, inamic, adversar, potrivnic
- răstit - aspru, pornit, repezit, amenințător, ostil, acuzator, mânios
- inamic - dușman, vrăjmaș, oponent
- dușmănie - ură, vrăjmășie, ostilitate, adversitate, vrajbă, învrăjbire
- spirt - alcool, dinamic, agil, iute, vioi, harnic
- sugestiv - provocator, simpatic, expresiv, dinamic, pitoresc
- vitregie - adversitate, răutate, ostilitate, opoziție
- vivace - însuflețit, dinamic, energic, vioi
- zelos - harnic, dinamic, activ, vrednic, sârguincios
- febril - intens, dinamic, aprins
- furibund - furios, rabios, turbat, mânios
Dex ostil
- ostil, ~ă Care manifestă o atitudine potrivnică sau dușmănoasă dușmănos, vrăjmaș.
- OSTÍL, -Ă, ostili, -e, Care manifestă o atitudine potrivnică sau dușmănoasă față de cineva sau de ceva; dușmănos, vrăjmaș. – Din hostile.
- OSTÍL, -Ă, ostili, -e, Care manifestă o atitudine dușmănoasă față de cineva sau ceva, care poartă dușmănie; dușmănos, vrăjmaș. Din nou va contraria spiritul meu democratic și egalitar, ostil oricărui privilegiu de clasă. C. PETRESCU, î. II 52. Guvernul se va modifica, și alți oameni mai puțin ostili naționalităților vor lua cîrma. GHICA, A. 354.
- OSTÍL, -Ă Care are o atitudine dușmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; dușmănos, dușman, vrăjmaș. .
- OSTÍL, -Ă care are o atitudine dușmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; dușmănos. ◊ nefavorabil. (< fr. hostile, lat. hostilis)
- OSTÍL ~ă (~i, ~e) Care manifestă intenții agresive; caracterizat printr-o atitudine plină de ură; dușmănos; vrăjmaș. /<fr. hostile
- ostil a. dușmănesc.
- *ostíl, -ă adj. (lat. hostílis, d. hostis, dușman. V. oaspete, oaste). Dușmănesc, dușmănos. Adv. Dușmănește.
- OSTÍL adj. 1. v. dușmănos. 2. dușmănos, neprietenesc, neprietenos, potrivnic, (fig.) pieziș. (O privire ~.) 3. dușmănos, răutăcios, (prin Transilv.) aspid, (fig.) veninos. (Cuvinte ~.)
Antonime ostil
- Ostil ≠ prietenos, neostil, prietenesc
Sinonimul cuvântului ostil