Dicționar de sinonime
Sinonime pășunare
Cuvântul „pășunare” are următoarele sinonime:
pășunare ( substantiv )
- păscut
- imaș
- izlaz
- pășune
- pășunat
- paștere
- păscare
- pășuneală
- suhat
- suhăție
Sinonime Apropiate
- păscut - pășunat, suhat, pășune
- pajiște - iarbă, peluză, gazon, pășune, imaș, izlaz, suhat
- suhat - pășune, islaz, imaș
- imaș - pășune, izlaz
- izlaz - pășune, imaș
- ceair - pășune, imaș
- schimă - grimasă, strâmbătură
- schimonoseală - grimasă, strâmbătură, desfigurare, maimuțăreală
- strâmba - a curba, a deforma, a se schimonosi, a face grimase, a se fandosi, a face mofturi
- strâmbătură - grimasă, schimonoseală, rictus, maimuțăreală, fandoseală
- fierbinte - cald, încins, încălzit, arzător, aprins, focos, avântat, înfocat, pătimaș
- focos - temperamental, înfocat, înflăcărat, pătimaș, pasional, aprins, pasionat
- împătimit - pasionat, pătimaș, dornic, atașat
- maimuțăreală - schimonoseală, grimasă, strâmbătură, sclifoseală, imitare, fiță, moft, fason, capriciu
- entuziast - înflăcărat, avântat, însuflețit, exaltat, înfocat, ardent, aprins, pătimaș
Dex pășunare
- pășunare 1 (Rar) Pășunat (1). 2 Pășune (1).
- PĂȘUNÁRE Acțiunea de a pășuna. – pășuna.
- pășuna 1 ( animale erbivore) A paște3 (1). 2-3 (; oameni) A păstori (1-2). 4 (; plante, terenuri cu iarbă) A pune animalele să pască.
- pășuni pășuna
- PĂȘUNÁ, pășunez, I. 1. (Despre vite, oi etc.; la 3) A paște1 (1). 2. (Despre oameni) A duce și a supraveghea vitele, oile la păscut; a paște1 (2), a păstori. – Din pășune.
- PĂȘUNÁ, pășunez, I. 1. (Despre vite, oi etc.; la 3) A paște1 (1). 2. (Despre oameni) A duce (animalele erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască, a păzi în timp ce paște; a paște1 (2), a păstori. – Din pășune.
- PĂȘUNÁ, pășunez, I. 1. A paște. Vitele satului pășunau lacom. DELAVRANCEA, V. V. 176. 2. A supraveghea vitele, a păzi vitele cînd sînt la păscut. Ziua mai lucra ce putea pe lîngă cea casă, iar colea pe-nsărat îl trimetea stăpînul la cai pe hotar, să-i pășuneze. RETEGANUE, P. III 28. Îi dă învățături... Cum el să le pășuneze. PANN, la TDRG.
- A PĂȘUNÁ ~éz 1. intranz. (despre animale erbivore) A mânca iarbă (sau alte plante), rupând cu gura direct de pe teren; a paște. 2. tranz. (vitele) A supraveghea în timpul păscutului; a paște; a păstori. /Din pășune
- pășunà v. a duce la pășune.
- pășunéz v. tr. (pășune). Duc saŭ păzesc la pășune.