Dicționar de sinonime
Sinonime păcăleală
Cuvântul „păcăleală” are următoarele sinonime:
păcăleală ( substantiv )
- farsă
- înșelare
- înșelătorie
- festă
- ghidușie
- glumă
- păcălitură
- poznă
- ștrengărie
- renghi
- șotie
- năsărâmbă
- păcală
- mișculanță
- șalmă
- șăncălănie
- șăncălie
- bosma
- ademenire
- amăgire
- înșelăciune
- momire
- păcălire
- păcălit
- prostire
- prostit
- trișare
- iluzionare
- celșag
- celuială
- celuire
- mâgliseală
- mâglisire
- măglisitură
- prilăstire
- pingelire
- pingeluială
- pingeluire
- cacealma
- cabazlâc
- banc
Sinonime Apropiate
- ghidușie - glumă, năzbâtie, poznă, ștrengărie, farsă, festă, păcăleală, renghi, șotie
- poznă - glumă, farsă, ghidușie, șotie, năzbâtie, gafă, încurcătură, boroboață, pocinog
- farsă - piesă (veselă), comedie, glumă, păcăleală, festă, ghidușie
- șotie - poznă, glumă, farsă
- glumă - spirit, calambur, bășcălie, umor, ironie, haz, ghidușie, farsă, poznă
- mascaradă - prefăcătorie, farsă, duplicitate, ipocrizie, viclenie, glumă, festă, păcăleală, caraghioslâc
- festă - farsă, păcăleală
- cacealma - păcăleală, înșelătorie
- șagă - glumă, vorbe de spirit, poznă
- trăsnaie - năzbâtie, poznă, șotie, boacănă
- anecdotă - glumă, spirit, povestire hazlie, banc
- decepție - dezamăgire, deziluzie, înșelare
- drăcie - minunăție, ciudățenie, bazaconie, drăcărie, ștrengărie, poznă, blestemăție, năzbâtie, drăcovenie
- dus - absent, îngândurat, preocupat, absorbit, pierdut, păcălit, ademenit, amăgit, prostit
- amăgeală - amăgire, momeală, minciună, mistificare, înșelare
Dex păcăleală
- păcăleală 1-3 Păcălire (1-3). 4 Glumă cu care este păcălit cineva farsă, păcală (1), păcălire (5), păcălit1 (5), păcălitură (2), renghi, șotie.
- PĂCĂLEÁLĂ, păcăleli, Glumă, farsă, șotie; păcălire, păcălitură. – Păcăli + -eală.
- PĂCĂLEÁLĂ, păcăleli, Glumă cu care înșelăm, necăjim pe cineva; farsă. A trage o păcăleală cuiva. a Te pomenești că... a auzit vreo minciună, vreo păcăleală. GALACTION, O. I 292. E păcăleală de întîi aprilie. CARAGIALE, S. U. 48.
- PĂCĂLEÁLĂ ~éli f. 1) v. A PĂCĂLI. 2) Vorbă sau faptă prin care cineva păcălește sau este păcălit. /a păcăli + suf. ~eală
- păcăleálă (vest) și pîcîleálă (est) f., pl. elĭ. Acțiunea de a păcăli. Modu saŭ rezultatu acesteĭ acțiunĭ, înșelăcĭune: a trage o păcăleală cuĭva.
- păcălitúră (vest) și pîcîlitúră (est) f., pl. ĭ. Păcăleală, modu saŭ rezultatu acțiuniĭ de a păcăli: știŭ că ĭ-aĭ tras o păcălitură bună! – Maĭ des păcăleală.
- PĂCĂLEÁLĂ s. 1. v. farsă. 2. v. înșelare. 3. v. înșelătorie.
Sinonimul cuvântului păcăleală