Dicționar de sinonime
Sinonime părăgini
Cuvântul „părăgini” are următoarele sinonime:
părăgini ( verb )
- a se dărăpăna
- a se ruina
- a se părădui
- a se degrada
Alte sinonime:
- a se sălbătici
- a se pârlogi
- a se pustii
- ruina
- a [se] dărăpăna
- a [se] degrada
- a [se] măcina
- a [se] ruina
- a [se] strica
- a [se] părădui
- a [se] dorovăi
- a se strica
- a se distruge
Sinonime Apropiate
- părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
- părădui - a ruina, a nimici, a pierde, a degrada, a dărăpăna
- degrada - a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a altera, a declanșa, a degenera, a decădea, a dărăpăna
- părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
- sălbătici - a se degrada, a se părăgini
- falimentar - insolvabil, ruinat, distrus, compromis, ineficace, ruinător, degradant
- imund - murdar, jegos, impur, dezgustător, degradat, ruinat, oribil
- măcina - a râșni, a fărâmița, a sfărma, a pulveriza, a strivi, a ruina, a distruge, a degrada, a nimici
- dărăpăna - a se ruina, a se surpa
- dărăpănătură - șandrama, ruină
- decăzut - corupt, stricat, imoral, degradat, declasat, ruinat
- degradare - înjosire, ruinare, decădere, regres, depreciere, uzare, declasare, corupție, destrăbălare
- pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
- săpa - a excava, a prăși, a eroda, a roade, a măcina, a ruina, a grava, a sculpta, a submina
- spurca - a murdări, a păta, a degrada, a pângări, a profana
Dex părăgini
- părăgini 1 ( construcții) A ajunge în stare de paragină1 a se dărăpăna, a se ruina. 2 A ajunge într-o stare de decădere a se distruge, a se prăpădi. 3-4 (A face un teren să ajungă sau) a ajunge în paragină1 din lipsă de îngrijire. 5 A lăsa ceva în părăsire, uitat cu totul.
- PĂRĂGINÍ, părăginesc, IV. A ajunge în stare de paragină; (despre clădiri, construcții etc.) a se ruina, a se dărăpăna, a se degrada. – Din paragină.
- PĂRĂGINÍ, părăginesc, IV. 1. A se umple de buruieni, a se sălbătici din lipsă de îngrijire, a ajunge în stare de paragină (1). ♦ A ajunge în stare rea. Așa te-ai părăginit De bine ce ai trăit. DEȘLIU, M. 53. 2. (Despre clădiri) A se ruina, a se dărăpăna. Culele – micile castele ale vîlcenilor – s-au părăginit. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Variantă: (regional) părăgení (PAMFILE, A. R. 26) IV.
- A PĂRĂGINÍ ~ésc tranz. (terenuri) A face să se părăginească; a pârlogi. /Din paragină
- A SE PĂRĂGINÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre terenuri necultivate) A se transforma în paragină; a deveni paragină; a se acoperi cu buruieni; a se pârlogi; a se înțeleni. 2) (despre clădiri, construcții) A fi gata să se dărâme; a deveni șubred; a se șubrezi; a se dărăpăna; a se părădui. /Din paragină
- părăginì v. a lăsa în paragină, în părăsire.
- părăgeni părăgini
- părăgi părăgini
- PĂRĂGENÍ IV părăgini.
- PĂRĂGENI IV paragini.