Sinonime părtinire

Cuvântul „părtinire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• subiectivism - părtinire, personalizare, subiectivitate
• învăț - obicei, deprindere, pasiune, patimă
• obiectivitate - corectitudine, realism, imparțialitate, nepărtinire
• frenezie - pasiune, patimă, zel, extaz, delir, avânt, elan, însuflețire
• dragoste - iubire, afecțiune, atașament, simpatie, pasiune
• subiectivitate - subiectivism
• fierbinte - cald, încins, încălzit, arzător, aprins, focos, avântat, înfocat, pătimaș
• flacără - flamă, pară, foc, vâlvătaie, văpaie, pălălaie, ardoare, pasiune, pornire
• focos - temperamental, înfocat, înflăcărat, pătimaș, pasional, aprins, pasionat
• furie - pornire, mânie, înverșunare, dezlănțuire, turbare, patimă
• împătimit - pasionat, pătimaș, dornic, atașat
• înlesnire - facilitare, ușurare, favorizare, ușurință, avantaj, favoare, privilegiu, hatâr, sprijin
• meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
• amor - iubire, dragoste, afecțiune, pasiune, liubov
• dreptate - echitate, corectitudine, cinste, omenie, adevăr, justețe, obiectivitate, nepărtinire, integritate

Dex părtinire

• părtinire 1 Avantajare în mod conștient pe cineva în dauna altcuiva ocrotire, (rar) părtinie. 2 (; „la”) Participare în folosul cuiva sau a ceva. 3 Atitudine părtinitoare, lipsă de obiectivitate părtășie (4), patimă, (rar) parțialitate, pasiune 4 Fără ~ În mod obiectiv. 5 Fără excepție. 6 Cu ~ În mod subiectiv, favorizând pe cineva în dauna altuia. 7 Participare în folosul cuiva sau a ceva. 8 Contribuție.
• PĂRTINÍRE, părtiniri, 1. Faptul de a părtini; favorizare, protejare. ◊ Fără părtinire = în mod imparțial, obiectiv. 2. Participare (în folosul cuiva sau a ceva); contribuție. – părtini.
• PĂRTINÍRE, părtiniri, 1. Faptul de a părtini; favorizare, protejare a cuiva în dauna altuia. Poruncile mele voi să fie una pentru toată împărăția mea; la mine părtinire nu este scris. ISPIRESCU, U. 219. La masa judecății uitat-ai părtinirea? Norodul ușurat-ai de dări, de asupriri? NEGRUZZI, S. II 187. ◊ Fără părtinire = în mod obiectiv, imparțial. Cînd ar vrea să se vadă și el fără părtinire, Ar vedea, cum vede lumea, că nu-i și el fără pată. NEGRUZZI, S. II 303. 2. (Învechit, neobișnuit) Participare. Ce folos puteau trage romînii din părtinirea lor la asemenea lupte între Poartă și Austria? ODOBESCU, S. I 307.
• PĂRTINÍRE ~i f. v. A PĂRTINI. ◊ Fără în mod imparțial. /Din părtini
• părtinire f. preferință injustă, parțialitate: părtinirea soartei OD.
• părtiníre f. Acțiunea de a părtini, parțialitate.
• părteni părtini
• părtenire părtinire
• părtina părtini

Sinonimul cuvântului părtinire

Testează-te!