Sinonime pantă

Cuvântul „pantă” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• costișă - coastă, clină, pantă, pripor, versant
• coborâș - pantă, coastă, povârniș, pripor
• coastă - dungă, latură, parte, flanc, margine, aripă, pantă, povârniș, clină
• povârniș - pantă, coastă, deal
• povârnit - înclinat, abrupt, aplecat, în pantă, lăsat, prăvălit
• pripor - pantă, povârniș, clin
• rană - coastă, șold
• coborâtor - înclinat, povârnit, în pantă, descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, epigon
• tendință - pornire, dispoziție, înclinare, aplecare, năzuință, aspirație
• aplicație - aplicare, practică, utilizare, aptitudine, chemare, predilecție, atracție, înclinare, râvnă
• aptitudine - însușire, aplicație, chemare, dar, înclinare, predilecție, talent, vocație, capacitate
• apune - a asfinți, a scăpăta, a declina, a coborî, a se culca (soarele)
• clină - pantă
• declina - a refuza, a respinge, a renunța, a abandona, a nu lua asupra, a apune, a scăpăta, a coborî, a asfinți
• dungă - linie, cută, încrețitură, muchie, margine, latură, coastă, fâșie, dâră

Dex pantă

• pantă2 pată
• pantă1 1 Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versanții unor forme de relief clină, coastă, muchie, povârniș, piază, piezișea. 2-3 În ~ (Care este) înclinat. 4 A cădea (sau a aluneca) pe (o) ~ A se lăsa antrenat de..., în... 5 A se îndrepta către... 6 Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan, cu o dreaptă orizontală sau cu un plan orizontal. 7 Tangentă trigonometrică a acestui unghi. 8 Înclinare față de orizontală.
• PÁNTĂ, pante, 1. Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief; povârniș, coastă. ◊ În pantă = înclinat, pieziș. ◊ A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a) a se lăsa prins, antrenat de...; b) a se îndrepta către..., a duce către... 2. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrică a acestui unghi; înclinare față de orizontală. – Din pente.
• PÁNTĂ2, pente, (Învechit și popular) Fîșie îngustă de metal (folosită mai ales la ferecatul obiectelor de lemn). Aramă lucrată și nelucrată, numai pente (fîșii). IONESCU, M. 735. Cînd da cu picioru-n poartă, Zbura cîte-o pantă toată. BIBICESCU, P. P. 300. Pente pe pente, Mii și sute încuiete (Ghemul). GOROVEI, C. 173.

Sinonimul cuvântului pantă

Testează-te!