Dicționar de sinonime
Sinonime perdiție
Cuvântul „perdiție” are următoarele sinonime:
perdiție ( substantiv )
- dezmăț
- destrăbălare
- corupție
Alte sinonime:
- decadență
- decădere
- depravare
- desfrânare
- desfrâu
- destrăbalare
- imoralitate
- perversitate
- perversiune
- pervertire
- pierzanie
- pierzare
- stricăciune
- viciu
- deșănțare
- aselghiciune
- aselghie
- desfătare
- preacurvie
- preacurvire
- preaiubire
- descompunere
- putreziciune
- putrefacție
- putrejune
- viciere
- prăbușire
- periciune
Sinonime Apropiate
- dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
- corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
- desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
- desfrânare - dezmăț, corupție
- desfrâu - dezmăț, corupție, orgie
- degradare - înjosire, ruinare, decădere, regres, depreciere, uzare, declasare, corupție, destrăbălare
- pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
- mocirlă - noroi, mâl, mlaștină, smârc, băltoacă, dezmăț, viciu, degradare, obscurantism
- crailâc - libertinaj, dezmăț
- decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
- deșănțat - imoral, corupt, obscen, destrăbălat, dezmățat, trivial, bizar, ciudat, straniu
- deșucheat - nebun, țicnit, smintit, într-o ureche, dezmățat, destrăbălat, deșănțat, vulgar, trivial
- corupt - decăzut, stricat, depravat, imoral, destrăbălat, dezmățat, libertin, vicios, pervers
Dex perdiție
- perdiție 1 Stare de decădere morală în care se află cineva pierzanie. 2 Ceea ce provoacă o decădere morală cuiva.
- PERDÍȚIE, perdiții, Stare de decădere morală în care se află cineva; pierzanie. ♦ Ceea ce provoacă decăderea morală a cuiva. – Din perdition.
- PERDÍȚIE, perdiții, Pierzanie; desfrînare, desfrîu. După ochii cu care mă privește mama Ruxandra, înțeleg că sînt socotit un fel de geniu al răului și un demon al perdiției. C. PETRESCU, R. DR. 121.
- PERDÍȚIE Stricăciune morală; corupție. .
- PERDÍȚIE stare de cădere morală; pierzanie; corupție, desfrâu. (< fr. perdition, lat. perditio)
- PERDÍȚIE ~i f. rar Stare de degradare morală; decădere. /<fr. perdition
- perdițiune perdiție
- PERDIȚIÚNE perdiție.
- *perdițiúne f. (lat. perditio, -ónis). Acțiunea de a perde saŭ de a se perde sufletește: local de perdițiune.
- PERDÍȚIE s. v. corupție.