Dicționar de sinonime

Sinonime perdiție

Cuvântul „perdiție” are următoarele sinonime:

perdiție ( substantiv )
  • dezmăț
  • destrăbălare
  • corupție
Alte sinonime:
  • decadență
  • decădere
  • depravare
  • desfrânare
  • desfrâu
  • destrăbalare
  • imoralitate
  • perversitate
  • perversiune
  • pervertire
  • pierzanie
  • pierzare
  • stricăciune
  • viciu
  • deșănțare
  • aselghiciune
  • aselghie
  • desfătare
  • preacurvie
  • preacurvire
  • preaiubire
  • descompunere
  • putreziciune
  • putrefacție
  • putrejune
  • viciere
  • prăbușire
  • periciune


Sinonime Apropiate

  • dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
  • corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
  • desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
  • desfrânare - dezmăț, corupție
  • desfrâu - dezmăț, corupție, orgie
  • degradare - înjosire, ruinare, decădere, regres, depreciere, uzare, declasare, corupție, destrăbălare
  • pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
  • mocirlă - noroi, mâl, mlaștină, smârc, băltoacă, dezmăț, viciu, degradare, obscurantism
  • crailâc - libertinaj, dezmăț
  • decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
  • deșănțat - imoral, corupt, obscen, destrăbălat, dezmățat, trivial, bizar, ciudat, straniu
  • deșucheat - nebun, țicnit, smintit, într-o ureche, dezmățat, destrăbălat, deșănțat, vulgar, trivial
  • corupt - decăzut, stricat, depravat, imoral, destrăbălat, dezmățat, libertin, vicios, pervers

Dex perdiție

  • perdiție 1 Stare de decădere morală în care se află cineva pierzanie. 2 Ceea ce provoacă o decădere morală cuiva.
  • PERDÍȚIE, perdiții, Stare de decădere morală în care se află cineva; pierzanie. ♦ Ceea ce provoacă decăderea morală a cuiva. – Din perdition.
  • PERDÍȚIE, perdiții, Pierzanie; desfrînare, desfrîu. După ochii cu care mă privește mama Ruxandra, înțeleg că sînt socotit un fel de geniu al răului și un demon al perdiției. C. PETRESCU, R. DR. 121.
  • PERDÍȚIE Stricăciune morală; corupție. .
  • PERDÍȚIE stare de cădere morală; pierzanie; corupție, desfrâu. (< fr. perdition, lat. perditio)
  • PERDÍȚIE ~i f. rar Stare de degradare morală; decădere. /<fr. perdition
  • perdițiune perdiție
  • PERDIȚIÚNE perdiție.
  • *perdițiúne f. (lat. perditio, -ónis). Acțiunea de a perde saŭ de a se perde sufletește: local de perdițiune.
  • PERDÍȚIE s. v. corupție.


Sinonimul cuvântului perdiție

Sinonimul cuvântului perdiție


Testează-te!