Dicționar de sinonime
Sinonime peremptoriu
Cuvântul „peremptoriu” are următoarele sinonime:
peremptoriu ( adjectiv )
- indiscutabil
- categoric
- cert
Alte sinonime:
- evident
- incontestabil
- necontestabil
- necontestat
- nediscutabil
- neîndoielnic
- neîndoios
- netăgăduit
- sigur
- vădit
- de netăgăduit
- clar
Sinonime Apropiate
- ferm - hotărât, decis, intransigent, neclintit, neabătut, categoric, indiscutabil, cert, neîndoios
- incontestabil - sigur, cert, evident, categoric, indiscutabil
- indiscutabil - cert, neîndoielnic, hotărât, precis, sigur, incontestabil, categoric
- formal - convențional, birocratic, convenit, categoric, indiscutabil, decis
- necondiționat - neprecupețit, absolut, total, neîngrădit, categoric, ferm, hotărât, net, cert
- nesmintit - sigur, cert, categoric
- bineînțeles - desigur, neîndoielnic, cert, categoric, firește
- categoric - ferm, hotărât, decis, tranșant, răspicat, evident, izbitor, clar, indiscutabil
- absolut - complet, deplin, total, cert, sigur, neapărat, categoric, stringent
- apodictic - categoric, indiscutabil
- decis - hotărât, categoric, indiscutabil
- proba - a dovedi, a certifica, a atesta, a confirma, a verifica, a experimenta, a evidenția
- problematic - nesigur, îndoielnic, incert, ipotetic
- probozi - a certa, a critica, a reproșa
- războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
Dex peremptoriu
- peremptoriu, ~ie / : ~ii / peremptorius, péremptoire] 1 Care aparține perempțiunii. 2 Privitor la perempțiune. 3 Care nu poate fi tăgăduit, combătut, răsturnat cu nimic.
- PEREMPTÓRIU, -IE, peremptorii, Care nu poate fi tăgăduit, combătut cu nimic (atât este de evident); vădit, evident. – Din peremptorius, péremptoire.
- PEREMPTÓRIU, -IE, peremptorii, Care nu poate fi tăgăduit; neîndoielnic, vădit, evident. Răspundem prin următoarele argumente peremptorii. HASDEU, I. V. 237.
- PEREMPTÓRIU, -IE De netăgăduit; vădit, evident, neîndoielnic. .
- PEREMPTÓRIU, -IE de netăgăduit; vădit, evident, neîndoielnic. (< lat. peremptorius, fr. péremptoire)
- PEREMPTÓRIU ~e (~i) Care este de netăgăduit; imposibil de a fi contestat; evident; vădit; neîndoielnic. /<lat. peremptorius, fr. péremptoire
- peremptoriu a. care decide definitiv, fără obiecțiune posibilă: răspuns peremptoriu.
- *peremptóriŭ, -ie adj. (lat. peremptorius. V. perimez). Jur. Relativ la perempțiune: excepțiune peremptorie. Deciziv, contra căruĭa nu se poate replica: argument peremptoriŭ. Adv. În mod peremptoriŭ: a răspunde peremptoriŭ.
- peremtor peremptoriu
- peremtoriu, ~ie peremptoriu
Sinonimul cuvântului peremptoriu