Dicționar de sinonime
Sinonime peren
Cuvântul „peren” are următoarele sinonime:
peren ( adjectiv )
- trainic
- durabil
- vivace
- persistent
- etern
Alte sinonime:
- rezistent
- perenic
Sinonime Apropiate
- perenitate - persistență, trăinicie, eternitate
- trainic - solid, rezistent, durabil, viabil, persistent
- trăinicie - rezistență, durabilitate, soliditate
- viabil - rezistent, durabil, trainic
- nemuritor - nepieritor, veșnic, etern, sempitern, durabil, celebru, faimos, reputat, vestit
- durabil - trainic, viabil, rezistent, solid
- cronic - durabil, persistent
- stăruință - insistență, perseverență, persistență, tenacitate, neclintire, fermitate, statornicie, străduință, silință
- temeinic - solid, trainic, fundamental, profund, serios, adânc, chibzuit, important
- temeinicie - trăinicie, soliditate, tărie, solidaritate
- tenace - stăruitor, dârz, perseverent, consecvent, persistent
- tenacitate - stăruință, persistență
- vecie - eternitate, veșnicie
- veșnic - etern, nemuritor, nesfârșit, perpetuu, sempitern, mereu, încontinuu, întruna, pururi
- veșnicie - eternitate, nemurire, vecie, perpetuitate
Dex peren
- peren, ~ă 1 ( plante; anual) Care trăiește mai mulți ani, fără a fi nevoie de o nouă însămânțare, și rodește în fiecare an vivace, (rar) perenal, perenant, perenic. 2 Cultură ~ă Recoltare de mai multe ori pe an a plantelor de pe o suprafață cultivată. 3 (Rar) Cu caracter stabil. 4 De lungă durată sau permanent veșnic.
- PERÉN, -Ă, pereni, -e, (Despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani de-a rândul, având o rădăcină persistentă din care se dezvoltă în fiecare primăvară o nouă tulpină; vivace. ♦ Care are caracter stabil, care durează mult timp; durabil. – Din perennis, pérenne.
- PERÉN, -Ă, pereni, -e, (Despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani, rădăcina continuînd să trăiască în timp ce tulpina se înnoiește în fiecare an; vivace; cu caracter stabil, de lungă durată. Ierburi perene. a Căderea prematură a frunzelor este un fenomen general la. plantele perene și lemnoase atacate de rugină. SĂVULESCU, M. U. I 96.
- PERÉN, -Ă (Despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani fără să fie nevoie de o nouă însămânțare; vivace; de lungă durată. ♦ Cultură perenă = recoltarea de mai multe ori pe an a unei suprafețe cultivate. .
- PERÉN, -Ă 1. (despre plante) cu rădăcini care persistă în sol mai mulți ani; vivace. 2. cu caracter stabil, de lungă durată. (< fr. pérenne, lat. perennis)
Antonime peren
- Peren ≠ trecător, vremelnic