Sinonime perturbare

Cuvântul „perturbare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• deranj - dezordine, neorânduială, răvășeală, harababură, tulburare, stânjenire, incomodare
• deranjament - dereglare, tulburare, defect, indigestie, diaree
• neregulă - dezordine, neorânduială, răvășeală, harababură, debandadă, abatere, eroare, inexactitate, deviere
• bruiaj - perturbare, tulburare, larmă, zgomot
• debandadă - dezordine, neorânduială, haos, brambureală, zăpăceală
• dezordine - neorânduială, haos, babilonie, debandadă, zăpăceală, harababură, indisciplină, revoltă, răscoală
• răvășeală - dezordine, haos, brambureală
• sperietură - spaimă, frică, teamă, neliniște, tulburare
• traumatism - leziune, traumă, rană, șoc, tulburare
• valvârtej - vâltoare, dezordine, învălmășeală, furtunos, iureș
• babilonie - haos, dezordine, aiureală, zăpăceală, încurcătură
• vertij - amețeală, tulburare
• fierbere - clocotire, clocot, ebuliție, efervescență, agitație, frământare, neliniște, tulburare
• furtună - vijelie, vifor, frământare, zbucium, revoltă, tulburare
• haos - dezordine, debandadă, confuzie, babilonie, harababură, abis, hău, genune

Dex perturbare

• perturbare 1 Tulburare a liniștii perturbație (1). 2 Deranjare a ordinii perturbație (2). 3 Împiedicare a funcționării normale a unui mecanism, a unui sistem, a unui organism perturbație (3).
• PERTURBÁRE, perturbări, 1. Deranjament, tulburare în starea sau în mersul firesc al unui lucru, al unui fenomen. 2. Împiedicare, modificare, deranjament în funcționarea normală a unui sistem tehnic, a unui organism etc.; perturbație. – perturba.
• PERTURBÁRE Acțiunea de a perturba și rezultatul ei; perturbație, tulburare. .
• perturba 1 A tulbura liniștea a deranja. 2 A deranja ordinea. 3 A împiedica funcționarea unui sistem, a unui organism
• PERTURBÁ, perturb, I. 1. A tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație. 2. A împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc. – Din perturber, perturbare.
• PERTURBÁ, perturbez, I. 1. A tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație. 2. A împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc. – Din perturber, perturbare.
• PERTURBÁ, perturbez, I. A tulbura, a provoca dezordine. A perturba bunul mers al serviciului.
• PERTURBĂRE, perturbări, Acțiunea de a perturba și rezultatul ei; deranjament în starea sau în mersul firesc al unui lucru, al unui fenomen; tulburare, neorînduială. Proprietarul nu are dreptul de a depărta pe un țăran de pe comuna sa decît pentru cauză de perturbare a ordinei. KOGĂLNICEANU, S. A. 159.

Sinonimul cuvântului perturbare

Testează-te!