Dicționar de sinonime
Sinonime pingeli
Cuvântul „pingeli” are următoarele sinonime:
pingeli ( verb )
- a tălpui
- a trișa, a înșela
Alte sinonime:
- ademeni
- amăgi
- încânta
- înșela
- minți
- momi
- păcăli
- prosti
- purta
- trișa
- a pingelui
- a tălpălui
Sinonime Apropiate
- trișa - a înșela, a păcăli, a trage pe sfoară
- fraieri - a înșela, a trișa, a prosti
- minți - a mistifica, a denatura, a înșela, a păcăli, a prosti, a trișa, a duce de nas
- specula - a combina, a calcula, a preconiza, a profita, a înșela, a trage pe sfoară
- trăda - a înșela, a deconspira, a dezvălui (un secret), a da de gol, a vinde, a fi perfid, a-și călca jurământul
- tripotaj - escrocherie, potlogărie, înșelătorie
- falsitate - neadevăr, inexactitate, înșelătorie, denaturare, plăsmuire, escamotare, minciună, deformare, ipocrizie
- frige - a prăji, a perpeli, a pârjoli, a arde, a dogori, a se păcăli, a se înșela, a fi dus
- greși - a se înșela, a da greș, a confunda, a încurca, a sminti, a rătăci, a păcătui, a călca legea
- iluziona - a se amăgi, a se înșela, a-și închipui, a i se năzări
- iluzoriu - înșelător, amăgitor, ireal, irealizabil
- impostură - escrocherie, șarlatanie, înșelătorie, fraudă, pungășie
- încălța - a-și trage, a-și pune ghetele, a păcăli, a înșela, a îmbrobodi, a amăgi, a minți
- îmbrobodi - a acoperi, a înfofoli, a păcăli, a înșela, a minți
- legăna - a oscila, a balansa, a clătina, a se amăgi, a se înșela
Dex pingeli
- pingeli , pingili / ~lesc / pingea] 1-2 ( obiecte de încălțăminte sau cu talpa încălțămintei) A pune pingele (1) (și tocuri) a pingelui (1-2), a tălpui. 3 (; ; oameni) A păcăli.
- PINGELÍ, pingelesc, IV. A pune sau a face să pună pingele la o încălțăminte (uzată); a tălpui. – Din pingea.
- PINGELÍ, pingelesc, IV. A pune pingele la o încălțăminte. A pus mîna într-o zi pe-o gheată și a început s-o pingelească. PAS, Z. I 199. ◊ Meseriașii găsiră un cotlon ici-colo și se apucară de meserie: cizmarii să pingelească, croitorii să pingălească. PAS, Z. III 279. ◊ Bineînțeles că și ghetele le pingeleam cît timp cizmarul socotea că se pot pingeli cuviincios. CAMIL PETRESCU, U. N. 96. – Variantă: pingeluí IV.
- A PINGELÍ ~ésc tranz. (încălțăminte) A înzestra cu pingele (noi). /Din pingea
- pengeli pingeli
- pingi pingeli
- pingili pingeli
- pingelésc v. tr. (d. pingele). Pun pingele, pun tălpĭ noĭ: îmĭ pingelesc ghetele. Fig. Fam. Înșel, escrochez. Cp. cu boĭesc, căptușesc, încalț.
- pingelesc, -leam 1
- PINGELÍ vb. a pingelui, a tălpui, (reg.) a tălpălui. (A ~ încălțămintea.)