Dicționar de sinonime
Sinonime pipăit
Cuvântul „pipăit” are următoarele sinonime:
pipăit ( substantiv )
- atingere
- pipăială
- pipăire
- pipăitură
- tact
Sinonime Apropiate
- contact - atingere, legătură, relație, raport
- contingență - contact, atingere, tangență, relație, legătură, raport
- relație - legătură, raport, conexiune, contingență, contact, informație, cunoștință
- virgin - cast, inocent, pur, nevinovat, feciorelnic, neexplorat, neatins, intact
- întreg - complet, integral, deplin, neatins, total, intact, neștirbit, nestricat, sănătos
- neînceput - întreg, neatins, intact, virgin
- atinge - a contacta, a lovi, a leza, a jigni, a ofensa, a vătăma, a mișca, a impresiona, a afecta
- chibzuială - chibzuință, socoteală, cumpănire, cumpăt, moderație, rațiune, tact, ponderație, continență
- comunicație - legătură, relație, contact
- cumpăt - stăpânire de sine, calm, echilibru, chibzuială, cumpătare, măsură, moderație, socoteală, tact
- cadență - ritm, măsură, tact
- tușeu - atingere, palpare
- întrevedere - întâlnire, contact
Dex pipăit
- pipăit2, ~ă 1 Concret. 2 Întuneric ~ Întuneric de nepătruns. 3 Pe ~e Atingând cu mâna un obiect. 4 Mergând cu nesiguranță, fără să vadă bine.
- pipăit1 1-7 Pipăire (1-7). 8 Tatonare. 9 Simț cu ajutorul căruia, atingând corpurile cu suprafața sensibilă a pielii, sunt percepute forma, consistența, umiditatea acestora.
- PIPĂÍT1 Faptul de a (se) pipăi. ♦ Unul dintre simțuri, cu ajutorul căruia, atingând corpurile cu suprafața sensibilă a pielii, luăm cunoștință de calitățile lor palpabile (formă, consistență, umiditate etc.). – pipăi.
- PIPĂÍT2, -Ă, pipăiți, -te, (Astăzi rar) Palpabil; evident; concret, material. – pipăi.
- PIPĂÍT2, -Ă, pipăiți, -te, Care cade sau poate cădea sub simțul pipăitului; pipăibil, palpabil. Din visul meu de-o noapte, un zgomot m-a trezit. Eram tot om, tot formă, tot lucru pipăit. MACEDONSKI, O. I 53. El se teme... să se despartă de bănișorii lui siguri, pipăiți. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ Viu, concret. Toate uneltele și podoabele de fier, de bronz, de lut, de os sau de cărămidă arsă, dezgropate pe alocuri din mucezeala pămîntului, vorbeau cu alte mărturii pipăite despre viața aspră a acestor plugari, ciobani și ostași. C. PETRESCU, R. DR. 41. ◊ (Rar, adverbial) se întrupează, pipăit, pentru o viață mai durabilă decît chiar a neamului său întreg, gîndiri și simțiri de veacuri ale acestuia. CARAGIALE, O. VI 244.