Dicționar de sinonime
Sinonime plai
Cuvântul „plai” are următoarele sinonime:
plai ( substantiv )
- meleag
- regiune
- ținut
- pas
- strâmtoare
- trecătoare
- loc
Sinonime Apropiate
- regiune - ținut, zonă, loc, teren, meleag, teritoriu
- meleag - regiune, tărâm, plai
- strâmtoare - defileu, chei, pas, trecătoare, îngustime, impas, încurcătură, dificultăți, presiune
- comitat - district, ținut, regiune
- cuprins - întindere, spațiu, teritoriu, suprafață, loc, ținut, regiune, conținut, corp
- prestanță - ținută (remarcabilă), afirmare, prestigiu, vază
- pudic - rușinos, sfios, decent, reținut, nevinovat
- sobru - moderat, cumpătat, reținut, ponderat, simplu, auster
- substanță - materie, conținut, miez, esență
- teren - loc, porțiune, parcelă, lot, sol, pământ, regiune, domeniu, sector
- zonă - regiune, sector, suprafață, domeniu, spațiu, porțiune
- fond - conținut, bază, miez, mijloc, esență, nucleu, sâmbure, fundal, sumă
- frugal - sobru, cumpătat, reținut, măsurat, socotit
- hotar - graniță, frontieră, hat, răzor, mejdină, margine, limită, capăt, regiune
- indiscret - curios, nerezervat, nereținut
Dex plai
- plai2 Creion.
- plai1 1 Versant al unui munte sau al unui deal. 2 Vârf al unui munte sau al unui deal creastă, culme. 3 Munte. 4 Deal mare. 5 Regiune de munte sau de deal, aproape plană, acoperită de pășune luminiș, poiană. 6 Câmpie înaltă plăieț (1), plaiște. 7 Prin (sau în) ~urea Prin sau în toate părțile pretutindeni. 8 În lung și în lat. 9 Loc înalt pe care pasc vitele. 10 (; urmat de determinări care arată planta cultivată) Suprafață de teren cultivată, în special cu vie. 11 Drum sau cărare care urmează sau traversează o culme, o regiune muntoasă. 12 Trecătoare. 13 (; rar) Orice drum de pământ, nepietruit. 14 Drum de munte, cu lemne puse de-a curmezișul, pe care se transportă buștenii la vale. 15 Subîmpărțire administrativă a județelor și ținuturilor, mai ales a celor de la munte, în Evul Mediu, în Țara Românească plasă. 16 Reședință a unui plai (16). 17 Întindere mare de pământ dintr-o țară, dintr-o zonă meleag, regiune, ținut, plăiet. 18 Pridvor încadrat de patru coloane. 19 Plută.
- PLAI, plaiuri, 1. Partea mijlocie sau superioară a unui munte sau deal, slab înclinată, acoperită cu pajiști. 2. Drum (sau cărare) care face legătura între poala și creasta unui munte; potecă. 3. Regiune, ținut; (la ) meleaguri. 4. Subîmpărțire administrativă a județelor și a ținuturilor (de la munte) în XV-XVIII, în Țara Românească; plasă. –