Sinonime plouat

Cuvântul „plouat” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• amărât - trist, supărat, necăjit, mâhnit, indispus, deprimat, degradat, uzat, jerpelit
• necăjit - supărat, amărât, mâhnit, abătut, indispus, trist, sărac, nevoiaș, lipsit
• trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
• abătut - necăjit, supărat, deprimat, mâhnit, amărât, demoralizat
• mâhnit - amărât, trist, supărat, indispus
• îndurerat - trist, afectat, mâhnit, supărat
• afectat - întristat, mâhnit, abătut, trist, emfatic, retoric, umflat, fals, forțat
• fiert - clocotit, fierbinte, fermentat, dospit, supărat, amărât, necăjit, trist, otrăvit
• melancolic - trist, dezolat, elegiac, întristat, posomorât, abătut
• elegiac - melancolic, trist, abătut, deprimat
• opărit - indispus, abătut, mahmur, plouat
• mohorât - închis, neguros, înnorat, plumburiu, posomorât, trist, supărat, îmbufnat, dezolant
• descurajat - deznădăjduit, demoralizat, descumpănit, deprimat
• dezolant - deprimant, întristător
• dureros - întristător, nenorocit, jalnic, chinuitor, amarnic, trist, melancolic, duios

Dex plouat

• plouat1 Cădere a ploii (1) (rar) plouare (1).
• plouat2, ~ă 1 Udat de ploaie (1). 2 (A fi sau a sta, a umbla) ca o curcă (sau ca o găină, rar, ca o pisică, ca o mâță ) ~ă sau ca un câine ~ Se spune despre un om trist, abătut. 3 (; oameni) Care este fără chef. 4 (; oameni) Prost dispus. 5 (; oameni) Descurajat. 6 (; oameni) Abătut. 7 (; aspectul, fizionomia oamenilor) Care trădează o indispoziție sufletească.
• PLOUÁT, -Ă, plouați, -te, 1. Udat, muiat de ploaie. ◊ (Glumeț) A fi (sau a sta) ca o curcă (sau ca o găină) plouată sau ca un câine plouat = a fi trist, abătut. 2. Descurajat, fără chef, abătut. – ploua.
• PLOUÁT, -Ă, plouați, -te, Udat, muiat de ploaie. Hai, nu mai sta ca o găină plouată. Rămîi la mine în astă noapte, și ți-oi da eu vreun ajutori. CREANGĂ, O. A. 238. Umblarea-i e-ncovoiată Ca la pisica plouată. PANN, P. V I 102. Rămîi mîndră sănătoasă Ca și-o viorea frumoasă, Că eu mă duc supărat, Ca un trandafir plouat! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 111. 2. (Despre oameni) Fără chef, descurajat, abătut. Nu mai răspunse nimic, ci își luă doar rămas bun de la Herdelea și plecă plouat. REBREANU, I. 69. Toți se ridicară de la masă: unii galeși, plouați și triști, alții nepăsători, veseli, glumeți. DELAVRANCEA, S. 136. Pe la două ceasuri, ei se întoarseră plouați, parc-ar fi căzui păcatul pe dînșii. RUSSO, O. 141.
• PLOUÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PLOUA. 2) fig. (despre persoane) Care nu are dispoziție; fără dispoziție; indispus; abătut. /v. a ploua

Sinonimul cuvântului plouat

Testează-te!