Dicționar de sinonime
Sinonime poiană
Cuvântul „poiană” are următoarele sinonime:
poiană ( substantiv )
- luminiș
- colnic
- zariște
- pripor
- ochi
Sinonime Apropiate
- luminiș - poiană, rariște, pripor, zariște
- coborâș - pantă, coastă, povârniș, pripor
- privire - vedere, căutătură, scrutare, uitătură, ochire, văz, ochi, cercetare, examinare
- saftian - marochin
- scoică - cochilie
- uitătură - privire, ochire, căutătură
- viza - a ținti, a ochi, a fixa, a se referi, a face aluzie, a trimite la, a aproba, a confirma, a întări
- zgâi - a se holba, a căsca ochii
- fosforescent - luminos, strălucitor, luminiscent, sclipitor, fosforic
- frapa - a șoca, a izbi, a impresiona, a bate la ochi, a lovi
- hlizi - a chicoti, a râde, a se zgâi, a se holba, a căsca ochii, a se boldi
- holba - a se zgâi, a bulbuca, a căsca (ochii)
- atent - vigilent, treaz, circumspect, cu ochii-n patru, amabil, politicos, civilizat, binevoitor, curtenitor
- ceucă - stăncuță, cioacă, ciochiță
- colină - colnic, delușor, dâlmă, grui
Dex poiană
- poiană 1 Loc în pădure lipsit de copaci și acoperit cu iarbă și cu flori luminiș, ochi1, ochean, ocheț, podei, poderei, poieniș. 2 A face crângu ~ A fugi foarte repede. 3 A ieși (sau a merge, a se duce) în (sau la) ~ A-și face nevoile fiziologice. 4 Porțiune de pe suprafața unui lac pe care nu crește stuful.
- POIÁNĂ, poieni, Suprafață de teren în interiorul unei păduri, lipsită de copaci și acoperită cu iarbă și cu flori; luminiș. – Din poljana.
- POIÁNĂ, poieni și poiene, Loc fără copaci într-o pădure, acoperit cu iarbă. luminiș, goliște. Într-o poiană din mijlocul unei păduri, găsi urma copitei unui cerb, plină ochi de apa ploilor. GÎRLEANU, L. 43. Trecînd printr-un codru foarte întunecos, dă de o poiană foarte frumoasă, și în poiană vede o căsuță umbrită de niște lozii pletoase. CREANGĂ, P. 288. Să-mi trimiți prin cineva Ce-i mai mîndru-n valea ta: Codrul cu poienele Ochii cu sprîncenele. EMINESCU, O. I 149.
- POIÁNĂ poiéne f. Teren fără copaci, acoperit cu iarbă și flori, dintr-o pădure; luminiș; colnic. /<sl. poljana
- poiană f. loc, în pădure fără copaci pe unde crește iarbă și flori. .
- poĭánă f., pl. ĭene și ĭenĭ (vsl. polĭana, cîmp, parte de pămînt, d. polŭ, jumătate; bg. „podiș”, sîrb. „poĭană”, rut. „cîmp liber”, rus. „cîmp mic”; ung. pojána, poján, poĭană. V. poală). Luminiș maĭ mare, cîmp mic într’o pădure. V. aralîc, lucină, prelucă.
- poian poiană
- Poiana-Rusca f. massiv bănățean, cu piscul Rusca (1359 m.).
- poiană, poieni
- poiană, -ieni.