Dicționar de sinonime

Sinonime ponegrire

Cuvântul „ponegrire” are următoarele sinonime:

ponegrire ( substantiv )
  • calomniere
  • bârfă
  • bârfeală
  • bârfire
  • bârfit
  • calomnie
  • cleveteală
  • clevetire
  • clevetit
  • defăimare
  • denigrare
  • discreditare
  • ponegreală
  • șoaptă
  • hulă
  • hulire
  • năpăstuire
  • pâră
  • ponosluire
  • tonocie
  • balamuție
  • catigorie
  • clevetă
  • mozavirie
  • încondeiere
  • înnegrire
  • detractare


Sinonime Apropiate

  • bârfeală - cleveteală, bârfă, defăimare, calomnie, hulă, ocară, denigrare, ponegrire, mahalagism
  • calomnie - defăimare, ponegrire, bârfeală, bârfă, ocară, clevetire, hulă, denigrare, insultă
  • cleveteală - bârfeală, bârfă, denigrare, ponegrire, calomnie, defăimare
  • mahalagism - bârfeală, clevetire, defăimare, calomnie, mitocănie, mojicie, necuviință, vulgaritate, grosolănie
  • hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie
  • șoaptă - șușoteală, murmur, susur, șopot, vorbe, bârfă, calomnii
  • mâncătorie - intrigă, uneltire, mașinație, bârfeală, calomnie, delapidare, fraudă, escrocherie, hoție
  • bârfă - bârfeală
  • blasfemie - calomnie, hulă, injurie, înjurătură
  • părăgini - a se dărăpăna, a se ruina, a se părădui, a se degrada
  • părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
  • părui - a depila, a flocăi, a depăra, a bate, a snopi, a scărmăna
  • prezerva - a proteja, a apăra, a feri, a păzi, a păstra
  • răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
  • răzleți - a împrăștia, a dispersa, a despărți, a separa, a răzni

Dex ponegrire

  • ponegrire 1 Înnegrire. 2 Punere cu rea-credință a cuiva sau a manifestărilor lui într-o lumină defavorabilă defăimare, calomniere, denigrare, (rar) ponegreală, hulire, ocărâre. 3 Bârfire.
  • PONEGRÍRE, ponegriri, Acțiunea de a (se) ponegri; bârfire, defăimare, calomniere, ponegreală. – ponegri.
  • PONEGRÍRE, ponegriri, Acțiunea de a ponegri și rezultatul ei; bîrfire, defăimare. Un om care iubește îșí varsă focal împotriva iubitei sale... exagerînd în ponegrire, cum exagerase înainte în idealizare. GHEREA, ST. CR. I 153.
  • ponegri 1 A înnegri. 2 (; oameni, producții, creații, manifestări ale acestora) A pune, cu rea-credință, într-o lumină defavorabilă a calomnia, a defăima, a denigra, a huli, a ocărî. 3 A vorbi pe cineva de rău a bârfi.
  • ponigri ponegri
  • PONEGRÍ, ponegresc, IV. A vorbi pe cineva de rău; a bârfi, a defăima, a calomnia. ◊ Se ponegresc cu orice prilej.po- + negri.
  • PONEGRÍ, ponegresc, IV. A vorbi (pe cineva) de rău; a bîrfi, a defăima. O ponegrea pe mamă în fața copilei. PAS, Z. I 183. Vai, se tîngui ea, cît mă cleveti și mă ponegri satul pentru copilul meu! SADOVEANU, M. C. 173. Văd și eu că am greșit de-am ponegrit-o așa de tare cătră dumneata. CREANGĂ, P. 134. – Variantă: ponigrí (BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE) IV.
  • PONIGRÍ IV ponegri.
  • A PONEGRÍ ~ésc tranz. A vorbi de rău; a trata cu hule; a huli; a denigra; a defăima; a detracta; a cleveti; a calomnia; a blama; a bârfi; a ponosi. /po- + a negri


Antonime ponegrire

  • Ponegrire ≠ glorificare


Sinonimul cuvântului ponegrire

Sinonimul cuvântului ponegrire


Testează-te!