Dicționar de sinonime
Sinonime ponegrire
Cuvântul „ponegrire” are următoarele sinonime:
ponegrire ( substantiv )
- calomniere
- bârfă
- bârfeală
- bârfire
- bârfit
- calomnie
- cleveteală
- clevetire
- clevetit
- defăimare
- denigrare
- discreditare
- ponegreală
- șoaptă
- hulă
- hulire
- năpăstuire
- pâră
- ponosluire
- tonocie
- balamuție
- catigorie
- clevetă
- mozavirie
- încondeiere
- înnegrire
- detractare
Sinonime Apropiate
- bârfeală - cleveteală, bârfă, defăimare, calomnie, hulă, ocară, denigrare, ponegrire, mahalagism
- calomnie - defăimare, ponegrire, bârfeală, bârfă, ocară, clevetire, hulă, denigrare, insultă
- cleveteală - bârfeală, bârfă, denigrare, ponegrire, calomnie, defăimare
- mahalagism - bârfeală, clevetire, defăimare, calomnie, mitocănie, mojicie, necuviință, vulgaritate, grosolănie
- hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie
- șoaptă - șușoteală, murmur, susur, șopot, vorbe, bârfă, calomnii
- mâncătorie - intrigă, uneltire, mașinație, bârfeală, calomnie, delapidare, fraudă, escrocherie, hoție
- bârfă - bârfeală
- blasfemie - calomnie, hulă, injurie, înjurătură
- părăgini - a se dărăpăna, a se ruina, a se părădui, a se degrada
- părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
- părui - a depila, a flocăi, a depăra, a bate, a snopi, a scărmăna
- prezerva - a proteja, a apăra, a feri, a păzi, a păstra
- răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
- răzleți - a împrăștia, a dispersa, a despărți, a separa, a răzni
Dex ponegrire
- ponegrire 1 Înnegrire. 2 Punere cu rea-credință a cuiva sau a manifestărilor lui într-o lumină defavorabilă defăimare, calomniere, denigrare, (rar) ponegreală, hulire, ocărâre. 3 Bârfire.
- PONEGRÍRE, ponegriri, Acțiunea de a (se) ponegri; bârfire, defăimare, calomniere, ponegreală. – ponegri.
- PONEGRÍRE, ponegriri, Acțiunea de a ponegri și rezultatul ei; bîrfire, defăimare. Un om care iubește îșí varsă focal împotriva iubitei sale... exagerînd în ponegrire, cum exagerase înainte în idealizare. GHEREA, ST. CR. I 153.
- ponegri 1 A înnegri. 2 (; oameni, producții, creații, manifestări ale acestora) A pune, cu rea-credință, într-o lumină defavorabilă a calomnia, a defăima, a denigra, a huli, a ocărî. 3 A vorbi pe cineva de rău a bârfi.
- ponigri ponegri
- PONEGRÍ, ponegresc, IV. A vorbi pe cineva de rău; a bârfi, a defăima, a calomnia. ◊ Se ponegresc cu orice prilej. – po- + negri.
- PONEGRÍ, ponegresc, IV. A vorbi (pe cineva) de rău; a bîrfi, a defăima. O ponegrea pe mamă în fața copilei. PAS, Z. I 183. Vai, se tîngui ea, cît mă cleveti și mă ponegri satul pentru copilul meu! SADOVEANU, M. C. 173. Văd și eu că am greșit de-am ponegrit-o așa de tare cătră dumneata. CREANGĂ, P. 134. – Variantă: ponigrí (BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE) IV.
- PONIGRÍ IV ponegri.
- A PONEGRÍ ~ésc tranz. A vorbi de rău; a trata cu hule; a huli; a denigra; a defăima; a detracta; a cleveti; a calomnia; a blama; a bârfi; a ponosi. /po- + a negri
Antonime ponegrire
- Ponegrire ≠ glorificare