Sinonime posac

Cuvântul „posac” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• mohorât - închis, neguros, înnorat, plumburiu, posomorât, trist, supărat, îmbufnat, dezolant
• morocănos - ursuz, acru, posomorât, posac, închis
• taciturn - tăcut, rezervat, timid, discret, posac, închis, ursuz
• hirsut - zbârlit, vâlvoi, ciufut, urâcios, posac, ursuz, morocănos
• deprimant - demoralizant, demobilizator, descurajant, dezolant, trist, sumbru, depresiv
• acru - acrit, murat, fermentat, posac, ursuz, morocănos, respingător, antipatic
• mut - tăcut, încremenit, perplex, tainic, ascuns, tăinuit, posac, morocănos, taciturn
• trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
• dezolant - deprimant, întristător
• ermetic - etanș, bine închis, obscur, întunecat, ascuns
• înăcrit - ursuz, posac
• întunecat - întunecos, sumbru, plumburiu, neguros, noros, închis, cenușiu, pământiu, sur
• melancolic - trist, dezolat, elegiac, întristat, posomorât, abătut
• distant - rezervat, nesociabil, necomunicativ, rece, depărtat, distanțat
• depresiv - deprimant, întristător

Dex posac

• posac, ~ă 1 ( oameni) Care vorbește puțin. 2 (; oameni) Care tace mereu. 3 ( oameni) Căruia nu-i place societatea insociabil, închis, necomunicativ, neprietenos, nesociabil. 4 ( oameni) Care este prost dispus morocănos, posomorât, ursuz. 5 ( înfățișarea și manifestările oamenilor) Care caracterizează o persoană prost dispusă. 6 ( vreme, peisaje ) Care inspiră prin aspect melancolie, dezolare deprimant, dezolant. 7 (; peisaje, vreme ) Lipsit de veselie trist.
• POSÁC, -Ă, posaci, -ce, (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de veselie, prost dispus, fără chef; tăcut, morocănos, necomunicativ, nesociabil. ♦ (Despre vreme, peisaje etc.) Care inspiră melancolie; dezolant, deprimat. –
• POSÁC, -Ă, posaci, -ce, (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de veselie, prost dispus; tăcut, morocănos, necomunicativ, nesociabil. ♦ (Despre vreme, peisaje etc.) Care inspiră melancolie; dezolant, deprimat. –
• POSÁC, -Ă, posaci, -e, (Despre oameni) Tăcut morocănos, necomunicativ, nesociabil. Dacă n-ar fi ea, m-aș pune rău cu lumea, cum sînt eu posac. BASSARABESCU, S. N. 152. Ea sta tot posacă și-ncruntată. CARAGIALE, O. III 33. ◊ Judecătoria era o clădire mare, posacă, galbenă. REBREANU, I. 121. ♦ Lipsit de veselie. Masa fusese mai curînd posacă, cu toate că Maria-doamna se înzdrăvenise. CAMIL PETRESCU, O. II 600.
• POSÁC ~că (~ci, ~ce) Care vădește nemulțumire; cuprins de rea dispoziție; posomorât; morocănos; ursuz. /Orig. nec.
• posac a. și m. supărăcios, ursuz. .

Antonime posac

• Posac ≠ comunicativ, hazliu, vesel

Sinonimul cuvântului posac

Testează-te!