Dicționar de sinonime
Sinonime posesiune
Cuvântul „posesiune” are următoarele sinonime:
posesiune ( substantiv )
- deținere
- posedare
- stăpânire
- proprietate
- mână
- colonie
- arendă
- domeniu
- latifundiu
- moșie
- slobozie
- latifundii
- ținut
Sinonime Apropiate
- feudă - moșie, latifundii, domeniu, proprietate, fief
- domeniu - latifundiu, moșie, proprietate, sferă, ramură, sector, tărâm, câmp, cerc
- latifundiu - domeniu, moșie
- moșie - latifundie, domeniu, posesiune, moștenire, țară, patrie
- ciocoi - arendaș, parvenit, cioclovină, moșier
- colonie - dominație, posesiune (teritorială), grup, grupare, ceată, parfum, apă de colonia
- burete - ciupercă, hrib, mănătarcă
- părea - a se arăta, a se vedea, a semăna, a-și imagina, a crede, a i se năzări
- părui - a depila, a flocăi, a depăra, a bate, a snopi, a scărmăna
- păsui - a amâna, a da răgaz, a prelungi, a temporiza
- potrivi - a se armoniza, a concorda, a corespunde, a se asemăna, a se asemui, a ajusta, a adapta, a aranja, a doza
- prestanță - ținută (remarcabilă), afirmare, prestigiu, vază
- prezenta - a (se) recomanda, a (se) arăta, a (se) înfățișa, a (se) face cunoscut, a oferi, a da, a înmâna, a expune, a vorbi
- propaga - a difuza, a răspândi, a împrăștia, a risipi, a iradia, a propovădui, a extinde, a transmite, a semăna
- pudic - rușinos, sfios, decent, reținut, nevinovat
Dex posesiune
- posesiune 1 Posedare (1). 2 Drept al unei persoane de a folosi și de a dispune de un bun aflat în proprietate. 3 Stăpânire efectivă a unui lucru bun. 4 (; de obicei în construcții cu verbe ca „a da”, „a ține”, „a lua”) Arendă. 5 Țară slab dezvoltată aflată sub dominația unui stat și lipsită de drepturi economice, politice colonie. 6 (; ; posesie) Proprietate (mai întinsă de pământ) domeniu, moșie1. 7 (; ; ) Fermă. 8 Posedare (5).
- POSESIÚNE, (2, 3) posesiuni, 1. (În forma posesie) Faptul de a poseda (1); stăpânire a unui lucru, deținere; dreptul de a se folosi, de a dispune de ceva. 2. Proprietate (de pământ); moșie. 3. Țară slab dezvoltată, lipsită de independență, stăpânită de un stat mai puternic; colonie. – Din possesion, possessio, -onis.
- POSESIÚNE, posesiuni, 1. Faptul de a poseda (1); stăpânire a unui lucru; dreptul de a se folosi, de a dispune de ceva. 2. Proprietate (de pământ); moșie. 3. Țară slab dezvoltată, lipsită de independență, stăpânită de un stat mai puternic; colonie. – Din possesion, possessio, -onis.