Dicționar de sinonime
Sinonime posesor
Cuvântul „posesor” are următoarele sinonime:
posesor ( substantiv )
- deținător
- proprietar
- stăpân
- ocinaș
- posesuitor
- detentor
- purtător
- arendaș
- depozitar
- titular
- posesoriu
- posident
Sinonime Apropiate
- domn - stăpân, posesor, jupân, domnitor, voievod, prinț, rege, monarh, om bogat
- subjuga - a înrobi, a aservi, a supune, a înfeuda, a îngenunchea, a domina, a stăpâni, a captiva, a înlănțui
- șef - conducător, cap, căpetenie, superior, comandant, patron, stăpân
- temperat - echilibrat, moderat, stăpânit, calm, cumpătat, domol
- tron - jeț, scaun regal, domnie, regalitate, stăpânire
- trona - a domni, a stăpâni, a domina, a guverna
- vehement - impetuos, nestăpânit, năvalnic, violent, furtunos, furios, iute, aprins, înfocat
- violent - vehement, dezlănțuit, furtunos, nestăpânit, năvalnic, impulsiv, coleric, belicos, abuziv
- violență - vehemență, dezlănțuire, impulsivitate, nestăpânire, agresivitate, brutalitate, duritate, abuz, siluire
- virtuozitate - măiestrie, pricepere, stăpânire (deplină), iscusință
- vistier - administrator, guvernator, depozitar
- furios - înfuriat, furibund, turbat, violent, nestăpânit, deliu
- furtunatic - furtunos, debordant, nestăpânit, dezlănțuit, năvalnic
- impulsiv - nestăpânit, nervos, iute, necumpănit, holeric, bătăios
- impulsivitate - violență, nestăpânire, dezlănțuire, agresivitate
Dex posesor
- posesor, ~oare 1 Persoană care posedă (1), cu titlu de proprietate, un bun deținător, proprietar, stăpân, posesuitor (1), posident. 2 Persoană căreia îi aparține ceva deținător, proprietar, stăpân, posesuitor (2). 3 Persoană care posedă (1) o calitate, o caracteristică. 4 Arendaș.
- POSESÓR, -OÁRE, posesori, -oare, și 1. Persoană care deține cu titlu de proprietate un bun; persoană căreia îi aparține ceva. ♦ ( și ) Arendaș. 2. Persoană care posedă anumite însușiri, caracteristici. Posesorul unui stil elegant de înot. – Din possesseur, possessor, -oris.
- POSESÓR, -OÁRE, posesori,-oare, și 1. Persoană care deține, cu titlu de proprietar, un bun; proprietar. Posesor de case. ◊ Pînă și la galerie, la locurile numerotate, stăteau posesori de nume respectabile. REBREANU, R. I 264. 2. (,învechit) Arendaș. Are să-ncapă biata moșioara noastră pe mîna posesorului, ALECSANDRI, T. 1579. Cu cît însă se învoiește cu posesorul, cu atîta e nemulțămit de chirigiu. NEGRUZZI, S. I 301. – Accentuat și: (2) posésor.
- POSESÓR, -OÁRE și Deținător al unui bun, al unui lucru; proprietar, stăpân. .
- POSESÓR, -OÁRE cel care posedă (1) ceva. (< fr. possesseur, lat. possessor)
- POSESÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care posedă. /<fr. possesseur, lat. possessor
- posesòr m. 1. cel ce posedă; 2. Mold. (posèsor) cel ce ține în posesie o moșie, arendaș: posesorul moșiei Haramul AL.