Dicționar de sinonime
Sinonime practica
Cuvântul „practica” are următoarele sinonime:
practica ( verb )
- a exercita
- a profesa
- a aplica
Alte sinonime:
- profesa
- cultiva
- juca
- a [se] folosi
- a [se] întrebuința
- a [se] utiliza
- aplica
- folosi
- întrebuința
- utiliza
- a face
- a metahirisi
- a profesui
- a cultiva
- a juca
- a se ocupa
- practică
practică ( substantiv )
- exercițiu, deprindere, aplicare, exercitare, experiență
- obicei, datină
Sinonime Apropiate
- exercițiu - temă, lucrare, aplicare, practică, deprindere
- aplicație - aplicare, practică, utilizare, aptitudine, chemare, predilecție, atracție, înclinare, râvnă
- datină - obicei, practică, uz, uzanță, tradiție, lege, orânduială
- exercita - a practica, a profesa, a îndeplini, a exersa
- aplicare - folosire, punere, în practică, utilizare, întrebuințare, aptitudine, talent, înzestrare, însușire
- obicei - deprindere, nărav, învăț, obișnuință, apucătură, tabiet, datină, cutumă, uz
- practicabil - aplicabil, util, posibil, accesibil, utilizabil
- tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie
- tradiție - datină, obicei, cutumă, uzanță
- uzanță - obicei, datină, uz, rânduială, regulă, cutumă
- habitudine - obicei, tradiție, deprindere
- îndeletnici - a se ocupa, a practica, a profesa
- învăț - obicei, deprindere, pasiune, patimă
- lege - normă, legiuire, pravilă, dispoziție, regulă, tipic, datină, tradiție, obicei
- apucătură - obicei, deprindere, uz, meteahnă, comportare
Dex practica
- practica1 1 Proces-verbal. 2 Permisiune de trafic dată unui vapor. 3 Autorizație de a face negoț cu navele.
- practica2 1 ( concepții, teorii, norme, cunoștiințe ) A pune în aplicare a aplica. 2-3 A (se) folosi. 4 A cultiva. 5 A exista obiceiul să se facă într-un anumit fel a se obișnui, a se politici. 6 A se instrui, a se iniția pentru a putea aplica în practică cele învățate. 7 A exercita o meserie, o profesie a profesa, a metahirisi, a profesui. 8 A executa. 9 A efectua. 10 A respecta cu strictețe ceremoniile, dogmele, cerințele de cult. 11 A vizita des a frecventa.
- PRACTICÁ, práctic, I. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din pratiquer (după practică).
- PRACTICÁ, práctic, I. 1. A exercita o meserie, o profesiune; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. – Din pratiquer (după practică).