Dicționar de sinonime

Sinonime practicare

Cuvântul „practicare” are următoarele sinonime:

practicare ( substantiv )
  • exercitare
  • profesare
  • cultivare
  • folosire
  • întrebuințare
  • utilizare
  • aplicare
  • practică


Sinonime Apropiate

  • aplicare - folosire, punere, în practică, utilizare, întrebuințare, aptitudine, talent, înzestrare, însușire
  • folosință - folos, beneficiu, avantaj, câștig), folosire, întrebuințare, utilizare, uz
  • aplicație - aplicare, practică, utilizare, aptitudine, chemare, predilecție, atracție, înclinare, râvnă
  • consum - întrebuințare, folosire, absorbire, utilizare, cheltuială
  • practică - exercițiu, deprindere, aplicare, exercitare, experiență, obicei, datină
  • exercițiu - temă, lucrare, aplicare, practică, deprindere
  • procedură - practică, formalitate, manieră
  • îndeletnici - a se ocupa, a practica, a profesa
  • întrebuința - a folosi, a utiliza, a practica, a se servi, a consuma, a pierde
  • abordabil - accesibil, la îndemână, practicabil, inteligibil
  • accesibil - la îndemână, abordabil, practicabil, inteligibil
  • creștere - dezvoltare, sporire, mărire, înălțare, înmulțire, extindere, augumentare, educare, cultivare
  • cultiva - a lucra (pământul), a crește (plante / animale), a practica, a prefera (muzica), a se instrui, a citi, a se cizela, a se rafina, a se stila
  • datină - obicei, practică, uz, uzanță, tradiție, lege, orânduială
  • desfundat - destupat, deschis, desțelenit, arat, impracticabil, înnămolit, de nestrăbătut

Dex practicare

  • practicare 1 Punere în aplicare a cunoștințelor, concepțiilor, teoriilor aplicare, practică (1). 2 Folosire. 3 Cultivare. 4 Exercitare a unei meserii, profesii profesare. 5 Executare. 6 Efectuare. 7 Respectare cu strictețe a normelor, cerințelor, ceremoniilor unui cult religios.
  • PRACTICÁRE Acțiunea de a practica și rezultatul ei; practică. – practica.
  • PRACTICÁRE, practicări, Acțiunea de a practica și rezultatul ei; practică. – practica.
  • PRACTICÁRE Acțiunea de a practica și rezultatul ei; folosire, aplicare. .
  • practica2 1 ( concepții, teorii, norme, cunoștiințe ) A pune în aplicare a aplica. 2-3 A (se) folosi. 4 A cultiva. 5 A exista obiceiul să se facă într-un anumit fel a se obișnui, a se politici. 6 A se instrui, a se iniția pentru a putea aplica în practică cele învățate. 7 A exercita o meserie, o profesie a profesa, a metahirisi, a profesui. 8 A executa. 9 A efectua. 10 A respecta cu strictețe ceremoniile, dogmele, cerințele de cult. 11 A vizita des a frecventa.
  • practica1 1 Proces-verbal. 2 Permisiune de trafic dată unui vapor. 3 Autorizație de a face negoț cu navele.
  • practici practica
  • PRACTICÁ, práctic, I. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea.Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din pratiquer (după practică).


Sinonimul cuvântului practicare

Sinonimul cuvântului practicare


Testează-te!