Dicționar de sinonime
Sinonime presupune
Cuvântul „presupune” are următoarele sinonime:
presupune ( verb )
- a bănui
- a crede
- a imagina
- a-și închipui
Alte sinonime:
- a prepune
- bănui
- crede
- a admite
- a spune
- a zice
- a cere
- a implica
- a necesita
- a reclama
- a ghici
- a gândi
- a-și imagina
- a întrezări
- a prevedea
- a socoti
- a ști
- a visa
- a prevesti
- a nădăi
- a chibzui
- a probălui
- a mirosi
- a prezuma
- a supoza
Sinonime Apropiate
- întrezări - a întrevedea, a revedea, a intui, a bănui, a ghici, a presupune, a gândi, a crede, a imagina
- părea - a se arăta, a se vedea, a semăna, a-și imagina, a crede, a i se năzări
- presupunere - supoziție, bănuială, ipoteză, presupus, închipuire, prepus, prezumție
- spera - a nădăjdui, a aștepta, a conta, a dori, a aspira, a-și imagina, a prevedea, a crede
- închipui - a imagina, a reprezenta, a figura, a concepe, a gândi, a plăsmui, a elabora, a inventa, a crede
- mirosi - a adulmeca, a simți, a ulma, a duhni, a puți, a presimți, a bănui, a imagina, a prevedea
- bănuială - presupunere, suspiciune, închipuire
- crede - a considera, a gândi, a aprecia, a chibzui, a socoti, a presupune, a-și închipui, a se încrede, a fi convins
- prepus - bănuială, presupunere, suspectare
- părelnic - aparent, imaginar
- presimțire - intuire, bănuială, anticipare, prevestire, deducție, presentiment
- prevăzut - preliminat, schițat, conceput, previzibil, așteptat, bănuit, scontat, dotat cu, echipat
- prevedea - a anticipa, a se aștepta, a intui, a sconta, a bănui, a prelimina, a preconiza, a prescrie, a stipula
- scepticism - îndoială, ezitare, neîncredere, rezervă
- schița - a trasa, a creiona, a contura, a concepe, a imagina, a plănui
Dex presupune
- presupune 1 A avea ca premisă existența prealabilă a unui lucru a implica. 2-3 (Urmat de o completivă introdusă prin conjuncția „că”) A (se) admite în mod provizoriu că ceva este real, posibil, adevărat a (se) bănui, a (se) crede, a (se) socoti, a (se) prezuma, a (se) prepune, a (se) probălui.
- PRESUPÚNE, presupún, III. 1. A admite în mod prealabil (și provizoriu) că ceva este posibil, real, adevărat; a fi de părere, a crede, a socoti; a bănui. 2. A avea ca premisă existența prealabilă a unui lucru, a fi condiționat de...; a implica. – Pre1- + supune (după présupposer).
- PRESUPÚNE, presupún, III. 1. (Urmat de o propoziție completivă) A admite în mod provizoriu că ceva este adevărat, real sau posibil; a crede, a-și închipui, a bănui. Au presupus că și el trebuie să fie tot aici. SBIERA, P. 45. Este dar de presupus că în secolii de înainte buciumul nu era numai o țevie de cireș... ci un instrument de metal. ALECSANDRI, P. P. 61. ◊ (Urmat de un complement direct) El, bietul, nu presupunea nimică rău. SBIERA, P. 29. 2. A avea drept condiție și premisă existența, prezența prealabilă a unui lucru. Orice efect presupune o cauză. – și: presupuind (EMINESCU, N. 31).
- PRESUPÚNE III. 1. A crede, a bănui (ceva dinainte). 2. A necesita, a fi absolută nevoie de ceva în prealabil. .
- PRESUPÚNE tr. 1. a admite pentru un moment că ceva este posibil sau adevărat, a crede, a socoti. 2. a necesita, a fi absolută nevoie de ceva în prealabil. (după fr. présupposer)